Berea neagră Silva

Argument

Berea este o băutură slab alcoolică, nedistilată, obținută prin fermentare, cu ajutorul drojdiei, a unui must fabricat din malț, apă și hamei, putând fi înlocuit cu cereale nemalțificate ( porumb, brizură de orez, orz) și, eventual, enzime.

Etimologia cuvântului bere se pare că are la origini ca sursă latinescul ”bibere” – a bea.

Calitățile organoleptice/gustative ale berii conferă acestui produs o largă adresabilitate în mai multe categorii de consumatori, este un produs de masă, se consumă indiferent de momentul zilei, indiferent de starea sufletească.

După însușirile senzoriale și fizico – chimice, berea se clasifică în următoarele categorii:

• bere blondă;

• bere brună;

• bere specialitate.

Pe plan mondial se produc în prezent peste 3000 de tipuri de bere, numai în Germania și Belgia producându-se în jur de 1000 tipuri. Procesul tehnologic este un secret al fiecărei fabrici, care nu poate fi divulgat: numai astfel se menține specificitatea sortimentului de bere produs.

La fel de veche ca și pâinea, ea însăși denumită ”pâine lichidă” berea ne-a însoțit de-a lungul transformării noastre în persoane civilizate. Pentru ca berea să fie băutura minunată pe care o știm astăzi a fost nevoie de drum lung. Întregul proces de fabricare a berii este o adevărată artă pe care omul a creat-o din cele mai vechi timpuri și a perfecționat-o continuu de generații de bere.

De această licoare magică se leagă o întreagă cultură și o istorie bogată. Producerea berii s-a transmis de la sumerieni la babilonieni, cu 6000 de ani î.d.H., care foloseau circa 40% din recolta anuală de cereale pentru obținerea a circa 20 de sortimente de bere. De la babilonieni această tehnologie s-a transmis la egipteni, greci și apoi la popoarele germanice din Europa. Primul testament scris a fost găsit în Egipt și datează din timpul primei dinastii, cu aproximativ 3000 de ani î.d.H.

Berea servea egiptenilor ca aliment de bază, mijloc de vindecare, precum și în cadrul ceremoniilor religioase. În aceste cazuri se adăugau în bere și diverse parfumuri. Considerată ca un aliment al vieții civilizate, berea era băutura curentă și în Mesopotamia. În antichitate și chiar în Evul Mediu, la banchete, berea se bea direct din butoiul în care se găsea proaspăt preparată.

Mărturii ale unor importante personalități istorice stau ca argumente importante în favoarea berii: Plutarh, Hildegard von Bingen ( o înaltă competență din Evul Mediu care a demonstrat încă de vtunci calitățile trofice și terapeutice ale berii), Erasmus von Rotterdam, Goethe, Wilhelm Busch (strălucit poet și grafician în opera căruia se reflectă și rolul pozitiv al berii în viața oamenilor). Istoria berii este asociată și de cercetările lui Louis Pasteur în domeniul proceselor fermentației și de controversele în acest domeniu al chimiei biologice, dintre Pasteur, Liebig și Wohler. Dr. Schur definește berea ca o băutură a temperanței, disociată de pericolul alcoolismului și generatoare a unei benefice euforii, citând în această ordine de idei un aforism al marelui om politic britanic, mare personalitate a secolului XX, Winston Churchill: ” îmi obișnuiesc corpul cu berea pentru ca sufletul să aibă dorință de a sălășlui în el.”

Europa de Vest are de asemenea o tradiție milenară în producerea berii și câteva repere ce merită a fi menționate:

 literatura islandeză veche menționează următoarea povață: ” Nu te lipi de pahar, bea berea cu măsură” ;

 tatăl ”marelui Wiliam” – John Shakespeare era pe la 1556 degustător de bere, iar dramaturgul afirmă în piesa sa Poveste de iarnă – ” o halbă de bere e o băutură regală”;

 laureatul premiului Nobel din 1929 Thomas Mann scria: ” Eu ca orice om beau la masă seară un pahar de bere blondă … ceea ce îmi oferă liniște, deconectare și odihnă…”

Belgienii au un sfânt al berii, sfântul Arnoud. Se povestește, că în secolul al XI-lea, în Belgia bântuia ciuma și pentru a scăpa de aceasta Arnoud, un călugăr benedictin i-a sfătuit pe oameni să bea bere în locul apei. Și cum sfatul său a fost luat în seamă, epidemia de ciumă s-a sfârșit. Apa era probabil unul din purtătorii de germeni, în timp ce berea supusă proceselor de fierbere și fermentare era curată și, în consecință o băutură sănătoasă. Religia s-a îmbogățit astfel cu un sfânt, iar oamenii cu o serie de tradiții și de sărbători legate de aceasta, ziua sfântului Arnoud a devenit în Belgia ziua berii. Respectul pe care cea mai mare parte a țărilor îl acordă vinului, belgienii îl acordă berii. Nici o țară din lume nu are atâtea sortimente de bere, atăt de bogate și atât de fine.

Capitolul I

Generalităţi. Importanţă

Producţia de bere pe plan mondial cunoaşte o creştere de la an la an, deci industria berii reprezintă una dintre cele mai conservatoare industrii sub aspectul materiilor prime utilizate.

Modificările acceptate au avut ca prim scop reducerile de cost astfel s-au căutat materii prime mai eficiente, soluţii mai ieftine pentru depozitare şi transport. În acest sens trebuie privită şi obţinerea şi utilizarea preparatelor din hamei.

Hameiul sub formă de conuri, uscat şi presat, conţine (5 - 15 ) % alfa-acizi-amari. Prin transformarea hameiului în diferite produse se realizează în măsură mai mică sau mai mare, după tipul produsului, o concentrare a componentelor utile.

În industria berii se utilizează şi se fabrică următoarele produse din hamei:

- pudre şi granule din hamei;

- pudre şi granule îmbunătăţite;

- extracte de hamei;

- extracte izomerizate de hamei;

- extracte speciale;

- pudre şi granule din hamei speciale;

- ulei de hamei.