Mănăstirea Galata Iași

Introducere

Vizitând de mai multe ori acest lăcaş de cult, am rămas impresionat de arhitectura interioară, de aspectul exterior, fapt care m-a determinat să cunosc îndeaproape istoria acestei mânăstiri şi a contextului istoric în care a fost construită.

Decizia mea se bazează şi pe aceea, că istoricii s-au aplecat mai puţin asupra acestei etape din istoria poporului nostru, domnia lui Petru Şchiopul, guvernarea căruia părea neînsemnată.

Într-un veac de pasiuni vulcanice, de viţii răspicate, în acest veac al XVI-lea, aşa plin de viaţă şi de culoare, această figura palidă, fără relief nu e la locul ei.

Venirea lui la tronul Moldovei a însemnat un moment fară precedent în istoria noastră, prin faptul că, pentru întâia oară un reprezentant din familia domnitoare a Basarabilor din Ţara Românească ajunge domn in Moldova.

Nu s-a remarcat prin fapte de vitejie, a avut însă multa omenie şi bunătate, o aleasă concepţie morală, calităţi pe care - de la înalta poziţie pe care o ocupa în stat - le-a răsfrânt, ori s-a străduit să le răsfrangă asupra întregii ţări.

Observând însă că biserica mânăstirii Sf. Sava care, faţă de ceea ce a fost, astăzi e de nerecunoscut, despre Galata putem afirma că este monumentul bisericesc după care putem cunoaşte caracterele şi evoluţia arhitecturii moldoveneşti de la sfârşitul secolului al XVI-lea.

Cele două Ţări Române au fost conduse de doi fraţi făcând parte din aceeaşi familie domnitoare: Alexandru al II-lea în Ţara Românească şi Petre Şchiopul în Moldova, realizându-se astfel o uniune dinastică.

Lui Petru Şchiopul îi datorăm folosirea pentru prima dată a limbii române în cancelarie, lăsându-ne multe documente în acest sens.

Conştiinţa latinităţii limbii noastre a determinat încercări, timide, de adoptare a alfabetului latin atât de necesar în ridicarea culturală şi consolidarea sentimentului naţional.

Aşezată pe unul din dealurile care încojoară Iaşul, biserica ofera o imagine impunătoare şi pitorească, care se integrează armonios în complexul arhitectural al oraşului Iaşi.

Noutatea pe care o arată în concepţia adoptată la această mânăstire, reflectă evidentele trăsături ale domnitorului, privind intelegerea culturii şi a artei, a rolului pe care trebuie să-l îndeplinească în arhitectură.

Această ctitorie reprezintă un moment de cotitură în arhitectura bisericească, fiind prima operă de sinteză, ca rezultat al relaţiilor politice şi culturale între cele două Ţări Române, contribuind astfel şi prin artă la cristalizarea conştiinţei naţionale a poporului român.

La baza noii orientări a meşterilor care au lucrat la începutul acestei epoci au stat pe de o parte elementele împrumutate din experienţa arhitecturii din Ţara Românească, iar pe de altă parte unele forme decorative cu totul noi de provenienţă orientală sau de origine occindentală.

Departe de a constitui o ruptură cu dezvoltarea anterioară a arhitecturii, biserica Mânăstirii Galata preia din arhitectura moldovenească anterioară, tocmai acele elemente de plastică monumentală care s-au născut în cadrul procesului de interacţiune dintre arhitectura de lemn şi cea de zid. Totodată sunt continuate tradiţiile decorative ale goticului transilvănean împletit cu Renaşterea, tradiţii împământenite în Moldova.