Politica Externă a Italiei între Anii 1930-1940

Introducere

Perioada cuprinsă între anii 1930-1940 e marcată de ascensiunea lui Mussolini care a devenit şef al guvernului la 31 octombrie 1922. De la ascensiunea sa şi până la moarte Ducele va încerca să facă din Italia o mare putere europeană, însă planurile lui privind prestigiul internaţional al Italiei vor fi zădărnicite.

Alegerea temei politicii externe italiene sub conducerea lui Mussolini ca şi lucrare de licenţă, poate fi motivată de o preferinţă personală faţă de subiectele şi evenimentele istorice şi de încercarea de a afla de ce Mussolini nu a reuşit să îşi ducă la bun sfârşit planul de expansiune a Italiei.

Lucrarea este o analiză istorică de tip comparat ce îi are în prim plan pe cei doi conducători – Bennito Mussolini şi Adolf Hitler – încercând să scoată în evidenţă atât relaţiile de amiciţie dintre cei doi cât şi pe cele de duşmănie. De asemenea este şi o analiză istorică a politicii externe italiene în perioada 1930-1940 arătând toate evenimentele petrecute în decursul acestei perioade.

În primul capitol sunt prezentate câteva informaţii despre viaţa lui Benito Mussolini, de la încercarea acestuia de a ajunge la conducerea Italiei şi până la consolidarea puterii în urma faimosului „Marş asupra Romei” şi întemeierea regimului fascist.

Capitolul doi prezintă acţiunile atât pe plan intern cât şi pe plan extern intreprinse de Mussolini aflat deja la conducerea Italiei. Este perioada în care Ducele se apropie de Adolf Hitler care ajunge la conducerea Germaniei în 1933 şi care vedea în Mussolini şi în fascism un model demn de urmat. Prietenia dintre cei doi dictatori le-a deschis o nouă cale de cuceriri teritoriale, Italia reuşind să cucerească Abisinia care apoi va fi cunoscută sub numele de Etiopia, iar Germania a reuşit să facă din Austria satelitul ei personal şi a cucerit zona demilitarizată a Renaniei.

În cel de-al treilea capitol sunt prezentate relaţiile italo-germane până la izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Mussolini este îngăduitor în privinţa anexării Austriei la Germania datorită faptului că nemţii nu au intervenit în Abisinia. Însă relaţiile dintre Hitler şi Mussolini încep să se răcească datorită neanunţării Ducelui cu privire la data înfăptuirii „Anschluss-ului” şi a dezmembrării Cehoslovaciei. Ducele rămâne însă de partea lui Hitler văzând în Germania o mare putere şi încheie cu acesta „Pactul de Oţel” în anul 1939 ce garantează ajutor reciproc în caz de război indiferent de circumstanţele izbucnirii războiului.

În ultimu capitol este prezentată Italia care intră în al Doilea Război Mondial însă armata italiană nu este pregătită pentru a face faţă un asemenea război. Italienii suferă înfrângere după înfrangere, chiar dacă la început păreau să fie într-o situaţie avantajoasă faţă de inamicii lor, Franţa şi Anglia. Văzând că s-a grăbit în privinţa intrării în război şi că armata italiană nu e pregătită să facă faţă, Mussolini se întoarce către Hitler în care îşi pune speranţele şi de pe urma căruia speră să mai obţină unele benficii. Odată cu înfrângerea Germaniei se prăbuşeşte şi regimul fascist, iar Mussolini este ucis în aprilie 1945 împreună cu amanta sa Clara Petacci.

Politica externă a Italiei între anii 1930 – 1940

ASCENSIUNEA FASCISMULUI

Benito Mussolini, personalitate complexă, s-a născut la data de 25 iulie 1883 la Predappio după cum a scris el însuși în Autobiografie “ s-a născut într-o duminică, pe 29 iulie 1883, la Varano dei Costa, mic grup de case vechi, pe un deal de la Dovia, cătun al comunei Predappio, aproape de Forli, în Romagna”. A avut o familie modestă, tatăl său Alessandro a fost fierar şi mama, Rosa Maltori, a fost învăţătoare. A avut un frate, Arnaldo şi o soră, pe Hedwige.

La vârsta de optisprezece ani şi-a luat diploma de institutor, iar din 1900 s-a înscris în Partidul Socialist. A predat într-o şcoală elementară pentru o scurtă perioadă de timp şi în 1902 s-a refugiat în Elveţia nedorind să facă serviciul militar. Se întoarce în Italia în 1904, face serviciul militar timp de doi ani şi apoi se stabileşte la Forli unde era si tatăl său. Aici o seduce pe Rachele Guidi cu care se va căsători mai târziu în anul 1925. În 1912 devine conducătorul ziarului Partidului Socialist “Avanti”, iar în 1914 părăseşte această conducere şi fondează un nou ziar “Popolo d’ Italia” care în scurt timp devine cel mai citit organ de presă.