Evaluarea eficienței activităților promoționale la firma Cream Line SA

Capitolul 1. Comunicarea în marketing şi politica de

promovare a organizaţiei

1.1 . Conceptul de comunicare

La început de mileniu, comunicarea a devenit un factor de importanţă majoră pentru societate, o parte integrantă a vieţii cotidiene. Succesul fiecărui individ, atât în viaţa personală, cât şi în activitatea profesională, depinde într-o măsură destul de mare de abilitatea de a comunica.

Asemenea, individului, organizaţia se află într-o permanentă comunicare cu componentele mediului în mijlocul căruia îşi desfăşoară activitatea. Datorită dinamismului economico-social contemporan, prezenţa cu succes a unei firme pe piaţă devine din ce în ce mai dificilă. În condiţiile în care: economiile contemporane cunosc un dinamism fără precedent în istorie; apariţia continuă a unor noi categorii de nevoi, a determinat diversificarea bunurilor economice şi amplificarea schimburilor internaţionale; problemele comunicării cu consumatorii devin din ce în ce mai dificile, necesită eforturi de cunoaştere şi informare reciprocă mai însemnate şi mai variate şi au condus la înfiinţarea şi perfecţionarea unui sistem modern şi eficient de comunicaţii. Pentru a supravieţui şi a se dezvolta, pentru a face faţă concurenţei puternice, firma trebuie să cunoască bine piaţa, să comunice cu aceasta, să-şi informeze potenţialii clienţi despre produsele şi serviciile sale şi modul de achiziţionare a acestora, să recepţioneze informaţiile de la consumatori.

Din punct de vedere etimologic, substantivul comunicare îşi are rădăcina în latinescul communicatio, care înseamnă împărtăşire, conversaţie, iar verbul a comunica provine din latinescul communico, al cărui înţeles este de a face comun, a împărtăşi (cuiva), a fi în legătură (cu cineva).

În Dicţionarul explicativ al limbii române, comunicarea este definită astfel: „demersul de a face comun, de a împărtăşi idei, gânduri, informaţii, atitudini”.

Astfel, putem defini comunicarea ca fiind procesul prin care o persoană sau un grup de persoane transmite idei, gânduri, sentimente,opinii unei alte persoane sau grup, în aşa fel încât să se poate obţine un răspuns.

Majoritatea teoreticienilor în probleme de marketing susţine că procesul de comunicare presupune intenţia de a influenţa comportamentul receptorului

printr-un mesaj simbolic. Din acest punct de vedere, comunicarea presupune: un proces, adică o succesiune de fenomene care se produc între emiţător şi receptor; utilizarea unor simboluri, adică un cuvânt, un gest, un semn, sau orice manifestare cu o anumită semnificaţie; acestea exercitând asupra receptorului o influenţă conştientă sau inconştientă cu scopul de a satisface interesele, conştiente sau nu, ale emiţătorului.

Pe de altă parte, există specialişti (L. Thayer în Administration Communication şi W. D. Brooks în Speech Communication) care consideră că declanşarea procesului de comunicare nu este condiţionată de existenţa intenţiei de a influenţa, practic fiind imposibil ca cineva să nu comunice. Astfel, din punctul de vedre al emiţătorului, orice gest sau afirmaţie, este de natură comunicaţională, atâta timp cât există cineva în măsură să-i atribuie o semnificaţie. Din punctul de vedere al receptorului, comunicarea are loc ori de câte ori un individ percepe un comportament sau un eveniment căruia îi acordă un înţeles.

Indiferent cum este definit procesul de comunicaţie, acesta este un sistem ce cuprinde cel puţin două subsisteme care interferează. Aceste subsisteme pot să recepţioneze mesaje şi în urma unui proces de analiză şi decizie, pot să elaboreze şi să transmită mesaje.

Figura 1.1: Sistemul de comunicaţie

Prin politica de comunicaţie, întreprinderea modernă trebuie să se constituie într-un sistem deschis spre mediul său extern şi într-o sursă permanentă de mesaje al căror obiectiv principal vizează întărirea imaginii şi a prestigiului său de piaţă. Ca sursă de comunicaţie este necesar ca aceasta să fie preocupată de selectarea şi armonizarea informaţiilor urmărind îndeplinirea următoarelor cerinţe: