Cuprins
- INTRODUCERE 5
- 1. DATE GENERALE REFERITOARE LA PUBLICITATE. LEGISLAŢIE 7
- 1.1 SCURT ISTORIC 7
- 1.2 DEFINIREA PUBLICITĂŢII 10
- 1.2.1. Evaluarea campaniei de publicitate 10
- 1.2.2.Publicitatea la scară mondială 13
- 1.3 LEGISLAŢIA 18
- 1.3.1. Legislaţia privind publicitatea 18
- 1.3.2. Consiliul Naţional al Audiovizualului 24
- 2. CONSIDERAŢII ECONOMICE ASUPRA LEGISLAŢIEI MODERNE (UE) 28
- 2.1 DIN PERSPECTIVA UNIUNII EUROPENE. 28
- 2.2 CONCEPTUL DE PRODUS 30
- 2.2.1. Cadrul conceptual al clasificării produselor 30
- 2.2.1. Definirea procesului sau actului de publicitate: 32
- 2.2.2. Scopul Publicitatii: 32
- 2.2.3. Avantajele agenţiei de publicitate 33
- 2.2.4. Dezavantajele agenţiei de publicitate 34
- 2.2.5. Tipuri de publicitate 34
- 2.3. LEGISLAŢIA MUNCII ŞI CONDIŢIILE DE MUNCĂ 35
- 3.PUBLICITATEA DE PRODUS CA ACT SOCIAL 37
- 3.1. PUBLICITATEA CA ACT SOCIAL 37
- 3.2. ASPECTE LEGALE ÎN PUBLICITATE 39
- 3.2. PROTECŢIA CONSUMATORULUI 44
- 3.2.1. Dispoziţii generale 44
- 3.2.2. Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor 45
- 3.2.3. Protecţia intereselor economice ale consumatorilor 46
- 3.2.4. Informarea şi educarea consumatorilor 47
- 3.2.5. Sancţiuni 49
- 3.2.6. Dispoziţii finale şi tranzitorii 52
- 4.PUBLICITATEA DE PRODUS CA ACT ANTISOCIAL 53
- 4.1. REGIMUL PRODUSELOR ŞI SUBSTANŢELOR NOCIVE 53
- 4.1.1. DISPOZIŢII GENERALE 53
- 4.1.2. ATRIBUŢIILE AUTORITĂŢILOR PUBLICE ÎN REGLEMENTAREA PROBLEMELOR CE ŢIN DE REGIMUL PRODUSELOR ŞI SUBSTANŢELOR NOCIVE 54
- 4.1.3. REGIMUL PRODUSELOR ŞI SUBSTANŢELOR NOCIVE 57
- 4.1.4. CONTROLUL ASUPRA RESPECTĂRII LEGII ŞI RĂSPUNDEREA PENTRU ÎNCĂLCAREA EI 60
- 4.1.5. ACORDURILE INTERNAŢIONALE 60
- 4.1.6. DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII 60
- 4.2. EXPERTIZA ANTICORUPŢIE 61
- 4.2.1. Accepţiuni generale 61
- 4.2.2. Domeniile de expertizare 61
- 4.2.3. Proceduri preparatorii (cercetarea prealabilă) 62
- 5.CONCLUZII 67
- BIBLIOGRAFIE 71
Extras din licență
INTRODUCERE
Noutatea pe care publicitatea o constituie în România alimentează numeroase confuzii. Cea mai importantă dintre ele priveşte însăşi realitatea acoperită de termenul publicitate şi de alţi termeni din aceeaşi sferă semantică. Destui oameni spun: „Nu vorbesc despre acest lucru, nu vreau să se spună că fac reclamă.” Sau: „Dacă m-aş referi la aşa ceva, aş face publicitate mascată.”
Aceste confuzii se datorează faptului că limba română foloseşte un singur termen pentru realităţi diferite. Limba engleză distinge între publicity şi advertising. Primul termen are o semnificaţie mai bogată; iată câteva dintre accepţiunile lui: notorietate, faptul de a fi sau de a deveni public; informaţie menită să promoveze interesele unor indivizi, instituţii etc.; atenţia sau interesul publicului, câştigat(ă) printr-o metodă oarecare. American Marketing Association (Asociaţia Americană de Marketing) defineşte advertising drept „orice formă plătită de prezentare şi promoţiune non personală de idei, bunuri şi servicii pe care o foloseşte o firmă specifică” . Este uşor de înţeles, pe de-o parte, că advertising este un caz particular de publicity, pe de altă parte, că atunci când lăudăm o carte, un film, un autor, o haină etc. Unei persoane sau unui grup de persoane nu facem publicitate în sensul comercial al termenului.
În definiţia dată de American Marketing Association merită să zăbovim asupra câtorva termeni. Non personal priveşte lipsa contactului direct între emiţătorul mesajului comercial şi destinatarul lui. Cine sună la uşă să propună persoanei care deschide să cumpere un set de cuţite sau un uscător de păr face promoţiune, dar nu publicitate (advertising). Se înţelege de aici că publicitatea se desfăşoară prin intermediul mass-mediilor , numite şi suporturi publicitare: radio, televiziune, presă scrisă, panouri etc. Plătit semnalează faptul că firma care vrea să informeze publicul despre produsele pe care le vinde trebuie să verse o sumă oarecare suporturilor publicitare pentru difuzarea mesajelor. În fine, sintagma firmă specifică arată, pe de-o parte, că destinatarii mesajelor trebuie să poată identifica emiţătorii acestora (pentru a şti ce produs ar putea să cumpere dintr-o întreagă categorie), pe de altă parte, că emiţătorii mesajelor poartă responsabilitatea acestora.
În aceste pagini termenul publicitate va fi folosit drept corespondentul românesc al termenului advertising.
Este de semnalat şi faptul că, pe lângă accepţiunea greşită care i se atribuie adesea şi pe lângă accepţiunea corectă şi foarte precisă deja menţionată (dată de American Marketing Association şi de cei care lucrează în publicitate sau se ocupă într-un fel sau altul de ea), termenul românesc publicitate cunoaşte încă una, mai largă decât a doua; conform celei de-a treia accepţiuni, publicitate ar acoperi şi alte operaţii, de complexitate variabilă: definirea categoriilor de public-ţintă, cercetarea comportamentului cumpărătorului, elaborarea mesajelor publicitare, stabilirea planului mediatic, măsurarea eficienţei reclamelor etc., operaţii cuprinse în activitatea de marketing , în campaniile de promovare a diverselor produse şi servicii. În accepţiunea foarte precisă menţionată (a doua), publicitatea este o parte componentă a marketingului; în accepţiunea lărgită, publicitatea tinde să se confunde cu marketingul (printr-o metonimie: parte pentru întreg).
Publicitatea este un câmp de complexitate ridicată al practicii sociale. Se întâlnesc aici fenomene şi procese care fac obiectul de cercetare al unor discipline ştiinţifice de mare tradiţie: sociologie, psihologie, mitologie, estetică etc. Această complexitate face ca încercarea de a da o definiţie publicităţii să fie sortită eşecului; nici o definiţie nu poate cuprinde bogăţia de caracteristici ale câmpului care ne interesează.
Definiţia susmenţionată este o definiţie din perspectiva activităţii de marketing. Iată una din perspectivă comunicaţională: în legătură cu idei, produse şi servicii, publicitatea reprezintă informarea şi persuadarea controlate şi identificabile prin intermediul mass-mediilor. În această definiţie, termenii de interes sunt controlat, identificabil şi mass-medii. Primul are în vedere faptul că firma producătoare hotărăşte în totalitate conţinutul, timpul şi locul, direcţia mesajului de transmis către public; al doilea: faptul că destinatarul mesajului poate identifica sursa şi scopul acestuia; al treilea: faptul că, pentru transmiterea mesajului, firma producătoare are la îndemână o serie întreagă de canale, de mare diversitate expresivă.
Publicitatea mai poate fi – şi a fost – definită ca „psiho-sociologie a informaţiei aplicată la obiective comerciale” , ca „activitate persuasivă complexă care ataşează bunurilor şi serviciilor ansambluri simbolice pentru a determina diverse categorii de public să le achiziţioneze” etc.
1. DATE GENERALE REFERITOARE LA PUBLICITATE. LEGISLAŢIE
MOTTO:
În opinia lui Zig Ziglar “TOATĂ LUMEA LUCREAZĂ ÎN VÂNZĂRI; TOŢI LUCRĂM ÎN DOMENIUL VÂNZĂRILOR; trebuie să înţelegem că toţi, indiferent de profesie suntem agenţi de vânzări.” Aceasta, deoarece în final ne vindem forţa de muncă şi suntem direct interesaţi să o vindem cât mai convenabil atât pentru noi cât şi pentru cumpărător.
1.1 SCURT ISTORIC
3000 - 500 i.e.n - Firma exterioară, una dintre primele forme de publicitate, era de obicei un semn, pictat foarte atrăgător pe peretele unei clădiri. Cele mai vechi semne au fost descoperite în ruinele Babilonului, Romei Antice şi ale oraşului Pompei. 500 de ani mai târziu, comercianţii egipteni amplasau de-a lungul drumurilor publice bucăţi de stâncă în care erau sculptate diverse mesaje în scopul informării călătorilor în legătură cu produsele sau serviciile oferite. Era debutul a ceea ce numim acum "publicitate outdoor". În perioada anilor 500 î.e.n., în vechea Roma, mesajele erau pictate pe pereţi în scopul promovării jocurilor publice, a afacerilor locale sau pentru a chema alegătorii la vot.
Perioada medievală se caracterizează prin apariţia unor noi forme de publicitate, simplă, dar eficientă: folosirea aşa-numiţilor "strigători". Aceştia erau cetăţeni, angajaţi de către comercianţi, care lăudau prin strigăte calităţile mărfurilor acestora. Mai târziu, ei au devenit figuri familiare şi pe străzile aşezărilor coloniale americane. Aceşti "strigători" sunt predecesorii crainicilor moderni care difuzează reclame radio sau TV.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Publicitatea ca Act Antisocial.doc