Cuprins
- CAP.I
- 1.1. Prezentarea notiunilor de anatomie şi fiziologie a aparatului afectat 2
- 1.1.1.Anatomia şi fiziologia scoarţei cerebrale 2
- 1.2. Prezentarea teoretică a bolii 4
- 1.2.1. Definiţie 4
- 1.2.2. Etiologie 4
- 1.2.3. Simptomatologie 5
- 1.2.4.Patogenie 7
- 1.2.5. Tratament 8
- CAP.II
- Supravegherea pacientului din momentul internării până la externare şi efectuarea tehnicilor impuse de afecţiune 9
- 2.1. Internarea pacientului în spital 9
- 2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare 11
- 2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacienţilor internaţi 12
- Pregătirea patului şi a accesoriilor 12
- Schimbarea lenjeriei de pat 14
- Asigurarea igienei personale, corporale şi vestimentare 16
- Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientului imobilizat 17
- Observarea poziţiei pacientului în pat 19
- Schimbarea poziţiei şi mobilizarea pacientului 22
- Captarea eliminărilor 24
- 2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative 26
- 2.5. Alimentarea bolnavului 30
- 2.6. Administrarea medicamentelor şi hidratarea organismului 32
- 2.7. Recoltarea produselor biologice şi patologice 36
- 2.8. Pregătirea pacientului pentru efectuarea tehnicilor impuse 39
- 2.9. Educaţia pentru sănătate- Profilaxia bolii 40
- 2.10.Externarea pacientului 41
- CAP III
- 3.1. Prezentarea cazurilor 42
- Cazul nr 1 42
- Cazul nr 2 50
- Cazul nr 3 57
- 3.2. Concluzii 64
- Bibliografie 66
Extras din licență
CAPITOLUL I
1.1.PREZENTAREA NOTIUNILOR DE ANATOMIE ŞI
FIZIOLOGIE A APARATULUI AFECTAT
1.1.1.ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SCOARŢEI CEREBRALE
Scoarţa cerebrală este segmentul cel mai dezvoltat al sistemului nervos central. La acest nivel ajung toate informaţiile şi de aici pornesc comenzile pentru activitatea organismului.
Scoarţa cerebrală reprezintă segmentul superior de integrare al organismului ca un tot unitar în echilibrul dinamic cu mediul îinconjurător.
Pe baza dezvoltării filogenetice şi a organizării structurale scoarţa cerebrală prezintă:
-Paleocortexul- porţiunea cea mai veche, constituit din două straturi cerebrale( receptor şi efector).
-Neocortexul-de 12 ori mai dezvoltat şi cu o structură mult mai complexă, în cea mai mare parte constituit din 6 straturi celulare.
Paleocortexul : (lobul sau sistemul limbic)
Este construit dintr-un inel de ţesut nervos care înconjoară hilul fiecărei emisfere cerebrale şi in care se găsesc, în special, formaţiuni nervoase legate de simţul mirosului.
Sistemul limbic deţine însă şi alte funcţii importante:
-zona de protecţie primară si de integrare a aferentelor olfactive
-centru de reglare a activitatăţii vegetative in stransă corelaţie cu hipotalamusul cu care constituie o unitate funcţională
-centrul unor mişcări somatice legate de actul alimentaţiei( masticaţie, supt, deglutiţie)
-sistemul limbic intervine şi în reglarea aportului alimentar prin controlul centrilor hipotalamici ai foamei şi ai satietăţii, reglarea activităţii sexuale, menţinerea atenţiei, coordonarea funcţiilor emoţionale şi a comportărilor instinctuale( frica, furia asociate cu fenomene vegetative), centrul unor reflexe condiţionate mai simple( apărarea la un stimul dureros, etc )
Neocortexul:
Este porţiunea cea mai recentă filogenetic, cuprinde restul ţesutului cortical, în afara sistemului limbic, atingând la om o dezvoltare şi o organizare incomparabilă cu a oricărui animal.
Prin diverse metode de studiu, s-a ajuns la concluzia că anumite zone corticale recepţionează informaţiile aferente senzitivo-senzoriale( neocortexul receptor sau senzitiv), altele controlează mobilitatea voluntară( neocortexul motor sau efector), iar altele asociază aceste funcţii( neocortexul de asociaţie).
Neocortexul receptor este reprezentat de zona de proiecţie corticală a diferitelor sensibilităţi specifice.
In girusul postcentral din lobul parietal( aria somestezica I) se află zona în care se proiectează fibrele talamice care conduc impulsurile sensibilităţii cutanate şi proprioceptive conştiente, fiecare zonă a corpului având o zona de proiecţie corticala.
In peretele superior al şanţului lateral s-a descris o arie somestezică secundară II unde se face, probabil, proiecţia sensibilităţii protopatice.
Sensibilităţiile speciale sunt proiectate în diferite arii senzoriale:
- sensibilitatea vizuală în lobul occipital
- ariile auditive în lobul temporal
- aria gustativă în apropierea zonei de proiecţie somestezică a feţei
- aria olfactivă localizată pe faţa medială a emisferei cerebrale
- aria de protecţie a echilibrului situată în partea posterioară a primei circumvoluţii temporale
- sensibilitatea viscerală localizată în toata zona somestezică.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Prezentarea Notiunilor de Anatomie si Fiziologie a Aparatului Afectat.doc