Rezultate ale Tratamentului Multimodal în Cancerul de Sân Stadiul III

INTRODUCERE

Cancerul de sân continuă să fie o problemă de mare actualitate în oncologie deoarece pe de o parte frecvenţa imbolnăvirilor prin aceasta localizare se menţine la un nivel foarte ridicat, iar pe de altă parte evoluţia este gravă mai ales în stadiile avansate.

In ultimi ani în S.U.A. mortalitatea prin cancer de sân s a redus cu peste 11% prin aplicarea corectă a metodelor de depistare.

La noi în ţara situaţia cancerului de sân poate fi considerata dramatică dacă avem in vedere că mai mult de jumatate din bolnave sunt diagnosticate în stadii avansate şi prin urmare costurile terapeutice sunt ridicate iar rezultatele sunt mai puţin bune, ceea ce duce şi la o mortalitate crescută comparativ cu alte ţării care au implementat strategii naţionale de prevenire şi depistare precoce a cancerului de sân.

Acest semnal de alarmă ne indreptăţeste să susţinem elaborarea unui program de prevenţie şi depistare precoce a cancerului de sân.

Lucrarea are la bază un studiu retrospectiv pe un lot de bolnave cu cancer de sân stadiul III diagnosticate şi tratate în Institutul Oncologic Bucureşti Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu în anul 2005.

Lucrarea este structurată în două părţi. În prima parte sunt prezentate date despre epidemiologia cancerului de sân, principali factori implicaţi în etiologie, anatomia glandei mamare şi a axilei, diagnosticul clinic şi paraclinic, noţiuni de anatomo patologie, stadializarea cancerului de sân, factori de prognostic, principalele opţiuni terapeutice disponibile în tratamentul cancerului de sân, şi tratamentul cancerului de sân stadiul III. Datele prezentate se bazează pe o bibliografie din surse stiinţifice actuale şi prestigioase.

Partea a doua a lucrării cuprinde analiză retrospectivă a datelor, existente în Institutul Oncologic Prof. Dr. Alexandru Trestioreanu Bucureşti, pe anul 2005 privind cancerul de sân

A fost alcătuit un lot de 120 de bolnave cu cancer de sân stadiul III care s au prezentat pentru prima dată la un consult oncologic în Institutul Oncologic Bucureşti în anul 2005, acest lot fiind analizat după următorii parametrii: vârstă, mediul de apartenenţă, metoda de diagnostic,

localizarea şi dimensiunea tumorii, prima secvenţă terapeutică aplicată, tipul de intervenţie chirurgicală practicată, tipul histopatologic al tumorii, gradul de diferenţiere al tumorii, numărul de ganglioni axilari invadaţi histopatologic, tipul chimioterapiei citostatice utilizată, prezenţa de determinări secundare, rezultatele privind supravieţuirea la 3 ani.

PARTEA GENERALĂ

CAPITOLUL 1

Epidemiologia cancerului de sân

Cancerul de sân este o boala hormono dependentă, femeile cu ovare nefuncţionale, care nu au primit niciodată tratament estrogenic de substituţie, nu fac cancer de sân. Raportul femei:barbaţi pentru cancerul de sân este de 150:1.

Printre femei, cancerul de sân este cel mai frecvent diagnosticat tip de cancer şi principala cauză de deces prin cancer la nivel mondial. Aproximativ 1.3 milioane de noi cazuri de cancer de sân şi 465000 de decese datorate acestuia sunt preconizate să apară in 2007. Rata de supravieţuire la 5 ani variază intre ţări de la aproximativ 30% în ţările din regiunea sub Sahariana la 45% în unele părţi din Asia de Sud Est şi la o rată de supravieţuire la 5 ani de peste 80% în America de Nord. Rata de supravieţuire la 5 ani a fost în S.U.A. în perioada 1996 2002 de 88,5%, în Europa în perioada 1990 1994 supravieţuirea la 5 ani era de 76,1%.

Incidenţa cancerului de sân, la femeie, este mai mare în ţările dezvoltate din punct de vedere economic în America de Nord, Europa de Vest şi Nord, Australia, Noua Zeelanda şi Israel. O incidenţa scăzută se intâlneşte în majoritatea ţărilor din Asia şi Africa. Factori care contribuie la diferenţele de incidenţă la nivel internaţional includ diferenţele factorilor hormono reproductivi (vârsta la care a apărut prima menstră, vârsta la care s a instalat menopauza, vârsta la care s a produs prima naştere şi numărul de naşteri ale unei femei), utilizarea unei terapii hormonale de substituţie, obezitatea după menopauza, consumul de alcool precum şi programele de screening.