Interpretări Noi în Privința Evenimentelor de la 1054

Introducere

“Ortodoxia a început să se deschidă, prin teologia ei mai nouă, unor experienţe şi explicitări al misterului creştin necesare nivelului spiritual al creştinilor de azi. Prin aceasta, Bisericile creştine au început să înlăture multe din piedicile care stăteau în calea apropierii lor, înaintând spre acea stare în care vor putea căuta împreună unele din expresiile noi ale misterului creştin, corespunzătoare credinciosului de astăzi, dar solidare cu expresiile bisericii primare”

Acum trei ani de zile toată creştinătatea îşi aducea aminte de scurgerea a nouă veacuri şi jumătate de la evenimentele din jurul anului 1054 când marea lume a creştinătăţii se rupe în două, formând ceea ce noi numim astăzi Estul ortodox şi Vestul catolic. Aceasta nu a fost singura ruptură în sânul creştinismului, ci trupul Lui Hristos a mai fost încă odată fragmentat în secolul al XVI-le, când din Occidentul catolic s-a rupt protestantismul.

Acestea sunt cele mai mari dispute, dar nu sunt singurele, în cursul dezvoltării creştinismului aparând multe alte probleme, legate fie de credinţă, fie de cult, fie de canonicitate ş.a. De aceea în cele ce urmează, voi încerca, nu într-un mod exhuastiv, sa vorbesc despre momentul 1054, ci mai degrabă să încerc să aflu ce s-a întâmplat de fapt atunci, dacă a fost o schismă sau nu, dacă au mai existat astfel de separări în istoria creştinismului şi care sunt piedicile care ne îndeparteză de a fi aşa cum mărturisim şi în Crez „Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică. Pentru aceasta este nevoie de o înţelegere a evoluţiei istorice, din momentul în care s-a pus piatra de temelie a Bisericii cea una a Lui Hristos şi până la multele biserici şi confesiuni de astăzi. Ar fi de nici un folos să cercetăm numai momentele de cotitură din istoria Bisericii , şi să nu observăm acel proces evolutiv care a dus la apariţia acestora, din punct de vedere religios, politic şi nu în ultimul rând cultural.

Aşa cum în anul 1954 au fost consacrate articole, studii, conferinţe, congrese, schimburi de experienţă, comemorări, încât presa bisericească a diferitelor confesiuni a cunoscut un abundent material documentar privitor la problema care continua să sângereze sufletul creştinătăţii de pretutindeni , tot aşa şi în 2004 teologii din ambele baricade s-au întâlnit pentru a purta discuţii pe marginea a ceea ce numim astazi marea schismă Astfel la colocviul cu participare internaţională organiat de Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Aurel Vlaicu din Arad, în perioada 17-18 mai 2004, au participat urmatoarele nume reprezentative ale teologiei din străinătate: Pr. Prof. Dr. Ernst Chr. Suttner (Austria), Prelat Dr. Albert Rauch (Germania), D-l Alberto Quatrucci (Italia) şi reprezentanţi ai facultăţilor de teologie din ţară din care amintim: Pr. Prof. Dr. Emanoil Băbuş, Pr. Lect. Dr.Daniel Benga, Pr. Dr. Mihail Săsăujan şi mulţi alţi filosofi, sociologi, jurnalişti şi interesaţi de tema abordată.