Viața și Învățătura Duhovnicească a Sfântului Macarie cel Mare

ARGUMENT

Sfântul Macarie Egipteanul este una dintre cele mai de seamă personalităţi duhovniceşti ale deşertului egiptean în secolul al IV-lea. În acest secol, numit şi secolul de aur, creştinismul înregistrează o mare schimbare în privinţa căutării desăvârşirii creştine şi a manifestării iubirii pentru Hristos. Martirii au făcut loc asceţilor şi sihaştrilor din pustie care, prin modelul lor de viaţă înduhovnicită şi prin învăţătura lor ascetico-mistică au inspirat şi îmbogăţit de-a lungul veacurilor creştini de pretutindeni.

Este de precizat, de la bun început că, în ceea ce priveşte motivaţia subiectului abordat, alegerea vieţii şi învăţăturii duhovnicesti a Sfântului Macarie Egipteanul drept temă pentru aprofundare în cadrul tezei de licenţă a fost determinată în primul rând de actualitatea şi importanţă majoră a învăţăturilor sale duhovniceşti în realizarea urcuşului spiritual al fiecărui creştin, precum şi în formarea de modele duhovniceşti, atât pentru comunitatea monahală, cât şi pentru cea parohială. Într-o societate care simte o lipsă de modele duhovniceşti, o lucrare despre Sfântul Macarie cel Mare este cu atât mai importantă cu cât învăţătura lui poate duce la un nou început pentru unii creştini, precum şi el, ca „părinte al monahilor”, a pus început vieţii monahale.

Scrierile Sfântului Macarie Egipteanul s-au bucurat de o mare audienţă în rândul creştinilor preocupaţi de ascensiunea spirituală. Opera lui a contribuit decisiv la constituirea fundamentelor învăţăturii ascetico-mistice a Bisericii. Ecoul înregistrat, în comunităţile monahale, dar şi în rândul celor interesaţi de literatură duhovnicească, al scrierilor macariene, dar mai ales al Omiliilor duhovniceşti, a fost imens. Influenţa lor şi aportul lor la dezvoltarea spirituală a creştinului se resimte peste veacuri, acest lucru fiind sesizat în multe din scrierile ce au precedat. Aceste lucrări sunt un ajutor și un ghid pentru fiecare creștin spre dobândirea mântuirii. „Mântuirea este trecerea de la disciplină la viaţă, ceea ce înseamnă abordarea realităţilor în care trăim cu sensul lor ne-denaturat: conştientizarea prezenţei lui Dumnezeu în lume” De aici interesul sporit pentru explorarea acestor chestiuni, manifestat în sfera cercetărilor teologice. Dacă în teologia apuseană majoritatea cercetatarilor şi studiilor au ca scop principal stilul, provenienţa şi autenticitatea operei Sfântului Macarie, în teologia românească găsim câteva lucrări care aprofundează învăţătura duhovnicească a sfântului şi o fac cunoscută cititorilor. În acest sens, trebuie să menţionăm pe părintele profesor Constantin Cornitescu care s-a îngrijit şi a tradus scrierile Sfântului Macarie, integrându-le în colecţia Părinţi şi Scriitori Bisericeşti. Omiliile duhovniceşti reprezintă şi sintetizează foarte bine învăţătura duhovnicească a Sfântului Macarie. De-a lungul timpului ele au avut un destin grandios, fiind foarte apreciate şi însuşite de mulţi Părinţi ai Bisericii drept voce autentică a Tradiţiei. Limbajul Sfântului Macarie este unul viu, chiar cuceritor prin entuziasmul cu care proclamă primatul experienţei în viaţa noastră duhovnicească. Sfantul Macarie cel Mar, în concordanță cu Sfânta Scriptură şi mulţi dintre Sfinţii Părinţi, a arătat în nenumărate rânduri că „eliberarea de maleficul spiritual și de tirania lăuntrică, dar şi de „puterea” materiei se face prin credinţă, dar nu orice fel de credinţă, ci aceea care este mijlocitoare iubirii de Dumnezeu şi de semeni, aceea care este expresia unui proces transformator integrator al fiinţei noastre”

Cât priveşte contribuţia personală în cercetarea izvoarelor biblice, patristice şi a literaturii de specialitate, ţin să menţionez că, în abordarea subiectului de faţă, am lăsat de multe ori textele din opera Sfântului Macarie, precum şi celelalte texte patristice şi biblice, să grăiască de la sine şi să ne transmită duhul duhovnicesc prin propriile lor mărturii. Comentariile şi datele adiacente s-au înscris şi ele în graniţele preceptelor gândirii duhovniceşti a Sfântului Macarie cel Mare. Cu toate acestea, textul patristic şi cel biblic nu au limitat domeniul de documentare, ci dimpotrivă, ele au lărgit orizontul cunoaşterii, deschizând subiecte noi în câmpul spiritualităţii creştine ortodoxe.

Lucrarea de faţă este o incursiune în viaţa Sfântului Macarie şi o analiză a învăţăturii duhovniceşti macariene. Aprofundarea temei este structurată în capitole şi subcapitole, formulate succint, grupate sistematic şi analizate cât se poate de academic, fapt ce uşurează urmărirea ideilor şi evidenţiază scopul urmărit.