Serviciului diplomatic al Republicii Moldova din perspectiva istorică și contemporană

INTRODUCERE

Actualitatea temei: După multiplele cercetări pe care le-am efectuat, am constatat că această temă este actuală şi importantă pentru practica diplomatică deoarece vizează acţiunile şi mişcările consolidate între relaţiile statelor prin înfiinţarea misiunilor diplomatice. Aproape printr-o lege a firii în fiecare etapă, secol, pare a se ivi la nivelul fiecărei entităţi sociale personalităţi cu voinţa şi puterea intelectuală de a modela întregul sistem internaţional potrivit propriilor sale valori.

Abordarea modernă a relaţiilor internaţionale bazate pe statul – naţiune şi motivate de interese naţionale a elaborat conceptual de echilibru al puterilor care a dominat diplomaţia influenţând relaţiile internaţionale hotărâtor.

Privită cu admiraţie din exterior, ca o activitate plină de grandoare, dat fiind ceremonialul în care se desfăşoară, diplomaţia este de fapt o complexă activitate zilnică plină de neprevăzut, ce recomandă un studiu aprofundat asupra diverselor problematici existente.

Omul în cursul evoluţiei sale, a parcurs stadii diferite de adaptare în relaţiile sociale, economice, în raporturile sale cu alte grupuri sociale, ce au adus forme variate de exploatare şi în consecinţa interese şi structuri diferite de evoluţie bazate pe interesul grupului social. Diplomaţia este acea artă ce aduce o expunere, o promovare, a politicilor unui stat, numit stat acreditant, într-un alt stat, numit stat acreditar. Altfel spus o prezentare consensuală a intereselor unui stat, prin reprezentanţii săi, pe teritoriul altui stat.

Din cele mai vechi timpuri s-a recurs la diplomaţie pentru a aplana stările de tensiune, stările conflictule, pentru a normaliza relaţiile dintre state.

Gradul de cercetare: tema dată se caracterizează minuţios ţinînd cont de faptul importanţei sale. Astfel cercetătorul italian A.Maresca configureză legitimitatea legăturilor diplomatice şi prezintă principalele condiţii şi premise ale procesului de acreditare. La rîndul său cercetătorul G.Geamănu pune în valoare practica protocopară la ceremoniile de înfiinţare a misiunilor diplomatice cît şi la încetarea activităţii acestora; la acreditarea şefilor misiunilor diplomatice precum şi in cazul declarării de „peroana non grata”. Un alt francez J.Serres defineşte dreptul de legaţie activă ca fiind aptitudinea de a acredita agenţi diplomatici în alte state, iar dreptul de legaţie pasivă ca aptitudinea de a primi trimişii altor state. H.Nicholson este cel care opteaza pentru dreptul fiecărui stat de a înfiinţa reprezentanţe diplomatice enumerînd care ar trebui să fie obligaţiile şi drepturile lor conform normelor protocolare şi de drept internalional. M.Maliţa se conformează vechiul „jus legationis” şi încearcă să demonstreze influenţa acestuia în decursul evoluţie relaţiilor internaţonale pe cînd I.Anghel parcă ar veni cu un contra argument la adresa lui Maliţa, demonstrînd şi evidenţiind normele prioritare ce pun baza instituirii unei misiuni diplomatice iar O.Tărîţa prezintă misiunile diplomatice şi toate mijlocele de comportament civilizat în cadrul acestora. Cel mai obiectiv din toţi este A.Buruian care vine cu un limbaj teoretic foarte simplu dar totodată pe înţelesul tuturor şi cu o noţiune la fel de precisă pentu”înfiinţarea misiunilor diplomatice”. V.Beniuc şi Gh.Rusnac cît şi I.Oprea sînt cei care dau conceptele şi noţiunile de baza ale misiunilor diplomatice.Aşadar am constatat clar ca tema abordată este cercetată integru şi reprezintă o consecvenţa pentru activitatea diplomatică.

Scopul cercetării: Am abordat această temă avînd ca scop o investigare complexă sub aspect istoric, politic, juridic şi diplomatic, în baza metodologiilor contemporane, a procesului de instituţionalizare şi dezvoltare a seviciului diplomatic.

Obiectivele ce subscriu scopul enunţat sunt următoarele:

- retrospectiva istorică termenului de diplomație;

- prezentarea conținutului, particularitățile de structură și esența activității sistemului diplomatic;

- prezentarea elementelor serviciului diplomatic;

- prezentarea bazelor politico-juridice ale servicului diplomatic;

- determinarea genezei şi evoluţiei serviciului diplomatic al Republicii Moldova;

- identificarea principalelor etape ale serviciului diplomatic;

- studierea diplomației Republicii Moldova în sistemul relațiilor internaţionale;

Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific. La cerecetarea lucrării ne-am condus de regula potrivit căreia orice ştiinţă are un domeniu propriu de cercetare, apelând la metode şi procedee specifice. Am reţinut, de asemenea, faptul că fiecare ştiinţă urmăreşte să descopere anumite regularităţi şi legităţi proprii universului respectiv de fapte şi fenomene. Deosebirea principală între cercetările ştiinţelor politice şi istorice o putem exprima astfel. Cunoaşterea politică este un proces prin care realitatea istorică este tradusă în limbajul abstract al ideilor. Cercetarea istorică este un proces prin care realitatea trecutului este „tradusă” în limbajul concret şi, în mod cronologic, în succesiunea evenimentelor. Cercetările istorice încep cu indivizi reali şi termină tot cu ei.

În cercetarea noastră am lansat următoarea ipoteză de lucru: serviciul diplomatic şi diplomaţia au drept scop principal promovarea intereselor naţionale ale ţării pe arena internaţională. Acest obiectiv poate fi realizat numai atunci când statul devine subiect al dreptului internaţional. Pentru a testa din punct de vedere ştiinţific ipoteza propusă, am aplicat un suport metodologic specific tezei de cercetare alcătuit din diverse metode, concepte şi principii, inclusiv teorii federaliste şi integraţioniste.

Noutatea ştiinţifică şi valoarea aplicativă a lucrarii: tema dată demonstrează importanţa serviciului diplomatic al Republicii Moldova din perspectiva istorică și contemporană iar noutatea sa ştiinţifică reese însă-şi din actualitatea temei.

Volumul şi structura: Teza abordează tema „ Serviciului diplomatic al Republicii Moldova din perspectiva istorică și contemporană” şi este cuprinsă din patru capitole cu un conţinut vast, precedate de o introducere şi urmate de o concluzie și referinţe bibliogafice.