Amenajarea Turistică a Văii Doftanei

INTRODUCERE

Ţara noastră se află din nou în pragul relansării. După o experienţă a economie centralizate şi o alta a căutării care apropie prosperitatea prin economia de piaţă, trebuie să recunoaştem că ne aflăm din nou la momentul începutului.

Timpul, istoria, practica, au demonstrat că „modalitatea cea mai sigură de a anticipa viitorul este înţelegerea prezentului”, iar pe de altă parte au probat că meseriile care au ţinut seama de prognoza pe timp lung au fot şi sunt tot mai preţuite. Multe dintre aceste meserii s-au ivit acolo unde s-a născut şi veşnici: la ţară, mai corect în vatra satelor. Tot aici a apărut şi ospitalitatea, care face casă bună cu gastronomia, muzica, arta şi toate celelalte ce ne sunt necesare pentru a redobândi forţa şi vigoarea pe de o parte, ori pentru a petrece clipe de destindere.

S-a recunoscut unanim că turismul reprezintă un factor de seamă în procesul dezvoltării economice. Pornind de la aceste considerente precum şi de la faptul că România dispune de un bogat şi variat cadru natural, de numeroase resurse turistice primare şi secundare, turismului îi revine un rol important în dezvoltarea economico-socială a ţării, un accent deosebit impunându-se pentru extinderea turismului internaţional românesc.

Suntem conştienţi că prin complexitatea sa turismul ca determina mutaţii în profil teritorial, contribuind la ridicarea economico-socială a unor regiuni rămase în urmă sau lipsite de resurse. Aceste transformări se vor manifesta în sistematizarea, amenajarea, construirea de locuinţe, modernizarea căilor de acces şi a telecomunicaţiilor, serviciilor publice, etc., îmbogăţind peisajul geografic românesc. În acest context se impune totodată vocaţia ecologică a turismului prin măsurile de protejare şi conservare a mediului, a valorilor fundamentale ale existenţei umane.

Ca fenomen social – economic şi cultural, turismul cuprinde şi influenţează o mare parte din domeniile de activitate umană, se află în interdependenţă cu acesta, devine factor şi indicator al calităţii vieţii, în fine – este tot atât de vast cum este însăşi viaţa oamenilor.

În viziunea Organizaţiei Mondiale a Turismului, în mileniul al treilea turismul ar putea deveni prima „industrie”, deci, un mod de a fi al oamenilor care vor călători pe toate meridianele terrei şi nu numai.

Structura pe segmente ale populaţiei, motivaţional, în funcţie de distanţele de călătorie şi după multe alte criterii, turismul antrenează un număr de oameni şi profesii, cheltuieli materiale şi venituri, echilibrează venituri şi le redistribuie între regiunile lumii, generează şi necesită pace, intercunoaştere şi respect între comunităţi şi culturi.

Dezvoltarea serviciilor turistice valorifică bogăţii naturale şi spirituale, determină exportul intern de mărfuri şi servicii, creează nevoia de dezvoltare a infrastructurii generale şi turistice, impune protecţia mediului natural şi antropic.

O primă parte a prezentei lucrări cuprinde referiri la cadrul geografic, cu flora şi fauna, cu mediul de viaţă în genere, cu îndeletnicirile şi folclorul din partea locului, precum şi elementele de ordin cultural.

O a doua parte este consacrată aspectelor turistice – de fapt “structurate” introductiv şi în prima parte, ce este menită să ofere cititorului câte ceva din tradiţionalul cadrul local, de debut turistic după exemplul zonelor învecinate, valorificate în acest sens de mai multă vreme.

Voi încerca, în cadrul celor ce urmează, a găsi soluţii pentru valorificarea potenţialului turistic, animaţi de valoarea patrimoniului existent, de cererea manifestată pe piaţa externă pentru acest produs şi, nu în ultimul rând, avantajele unei astfel de preocupări.

CAPITOLUL I

CONSIDERENTE GENERALE PRIVIND AMENAJAREA TURISTICĂ A TERITORIULUI

Amenajarea teritoriului are o existenţă veche, ca şi viaţa în societate devenind o necesitate o dată cu dezvoltarea localităţilor/oraşelor şi înmulţirea funcţiilor îndeplinite de acestea. După funcţiile lor, oraşele au avut următoarea evoluţie: militare, comerciale, miniere, industriale, culturale, turistice (staţiuni), administrative şi politice

1.1. Concept şi importanţă

Ca rezultat al dezvoltării economice, sociale, au apărut probleme în utilizarea, administrarea raţională şi eficientă a spaţiului, determinând apariţia ştiinţelor spaţiale. Amenajarea teritoriului are ca scop principal amplasarea firmelor, a unităţilor comerciale, dimensionarea optimă a localităţilor.

Ca activitate cu rol important în societatea omenească, amenajarea teritoriului s-a dezvoltat după cel de-al Doilea Război Mondial, când au apărut şi primele organisme specializate în acest domeniu. Practic, amenajarea teritoriului urmăreşte adaptarea acestuia la problemele ridicate de dezvoltarea economico-socială, fiind alcătuită dintr-un ansamblu de metode şi tehnici aplicabile în localizarea (amplasarea) activităţilor şi utilizarea raţională a spaţiului.

Evoluţiile înregistrate de-a lungul timpului, au determinat următoarele:

• O dată cu evoluţia oraşelor s-au înregistrat mutaţii ale funcţiilor în sensul interferenţei acestora, astfel încât, astăzi, cele mai multe din oraşele lumii îndeplinesc un complex de funcţii, ceea ce pune noi probleme în privinţa localizării spaţiului.

• Extinderea oraşelor, realizată de obicei prin integrarea localităţilor periferice (rezultă probleme de ecologie urbană).

• Forţa de atracţie a unor oraşe, impactul asupra celorlalte localităţi pe plan comercial, financiar, cultural, medical, politic, determină dezechilibre în plan regional.

• Tendinţa de concentrare specifică procesului de dezvoltare a oraşelor nu exclude deplasări periodice ale populaţiei spre exterior; costul tot mai ridicat al chiriilor, transportului, terenurilor, etc., au determinat crizele marilor metropole. Ca atare, asistăm în prezent la un nou proces, de exurbanizare, manifestat după 1970 (40% din oraşele americane se confruntă cu acest fenomen: în New York 8% din populaţie anual se stabileşte în afara oraşului, în Paris 1%; această tendinţă mai poartă denumirea de ”dezvoltare rurală”.1