Amenajarea turistică a zonelor urbane

INTRODUCERE

Turismul modern s-a născut în secolul al XIX-lea, odată cu dezvoltarea civilizației industriale. Mai mult, el a fost rezervat elitelor, dar, după anii 1930-1940 și mai ales după al doilea război mondial, datorită promovării unor legi sociale, cu privire la concediile plătite, dar și ca urmare a creșterii veniturilor populației, turismul a devenit mai mult un fenomen de masă.

România a reprezentat o destinaţie turistică importantă pentru piaţa zonală, promovând, cu precădere, produsele turistice de litoral, staţiunile balneare, programele culturale şi mănăstirile din nordul Moldovei şi Bucovina.

Oferta turistică românească nu s-a schimbat de-a lungul timpului devenind necompetitivă în raport cu exigenţele cererii turistice şi ale produselor turistice similare de pe piaţa internaţională.

Structurile turistice de primire şi îndeosebi oferta de agrement sunt învechite, necompetitive, serviciile turistice şi programele turistice sunt realizate stereotip şi de calitate modică iar raportul calitate-preţ este neconcludent. De aceea, în ultimii 20 de ani s-a constatat o scădere continuă a cererii turistice externă pentru România.

Pentru a ieşi din competiţia turistică internaţională este necesară modernizarea, relansarea şi dezvoltarea turismului românesc şi crearea unor produse turistice moderne şi competitive pe piaţa turistică.

Se impun, astfel, pe lângă modernizarea structurilor turistice, a staţiunilor turistice, şi crearea de produse turistice noi, staţiuni, programe originale, atractive şi inedite ce ar putea, printr-o activitate susţinută de promovare pe piaţa internaţională, să direcţioneze importante fluxuri turistice spre România. În acest sens, se impune şi dezvoltarea ofertei de agrement şi de animaţie, de mare atractivitate, prin crearea de parcuri tematice şi de divertisment, parcuri acvatice, oferte prezente în ţările cu tradiţie turistică din lume.

Alături de modernizarea şi dezvoltarea unei oferte turistice diversificate şi competitive

sunt necesare şi măsuri de îmbunătăţire şi dezvoltare a activităţii de marketing şi promovare, de integrare în turismul mondial, de asigurare a cadrului legislativ şi mediului financiar-fiscal stimulativ şi stabil, corespunzătoare.

CAPITOLUL I AMENAJAREA TERITORIULUI

I.2. CONCEPTUL DE AMENAJARE A TERITORIULUI

Transformările culturale, economice și sociale care apar ca urmare a dezvoltării generale a societății determină schimbări majore în procesul de gestionare a spațiului, văzut ca un bun limitat. Scopul amenajării teritoriului îl constituie armonizarea la nivelul întregului teritoriu a politicilor culturale, economice, sociale și culturale, stabilite la nivel local şi național pentru a asigura un echilibru în dezvoltarea diferitelor zone ale țării.

Amenajarea teritoriului se poate defini ca un efort de dezvoltare planificată aplicat la diferite sectoare ale economiei naționale, în vederea realizării unei soluții optime pentru dezvoltarea coordonată a unei zone într-un ansamblu complet.

Amenajarea teritoriului este un domeniu fundamental al cercetării aplicate, prezentând particularitățile specifice acestui câmp de preocupări. Problemele amenajării teritoriului sunt considerate de o deosebită complexitate deoarece:

• deciziile prezintă mari riscuri, proiectele de amenajare fiind caracterizate prin costuri ridicate și au un impact semnificativ asupra mediului;

• implică un efort interdisciplinar din partea specialiștilor în sistematizare, a economiștilor, ecologilor, sociologilor, arhitecților, matematicienilor;

• au caracter de cercetare previzională integrată cu posibilități de realizare a experimentelor reletiv limitate.

Activitatea de amenajare a teritoriului, în legislația României, este caracterizată ca având o importanță majoră, prin următoarele precizări:

• activitatea de amenajare a teritoriului se exercită pe întreg teritoriul țării, pe baza principiului ierarhizării, coeziunii și integrării spațiale la nivel național, regional și județean;

• gestionarea se realizează prin intermediul amenajării turistice și a urbanismului, care constituie ansambluri de activități complexe de interes general, la protecția patrimoniului natural și constuit, dar și la îmbunătățirea condițiilor de viață în localitățile urbane şi rurale;

• gestionarea spațială a teritoriului asigură oamenilor și colectivităților dreptul de folosire echitabilă și responsabilitatea pentru o utilizare eficientă a teritoriului.

Amenajarea turistică este un proces complex, cu trăsături, principii și tehnologii specifice, al cărui conținut se definește în funcție de componentele naturale, istorice, culturale ale unei zone, analizând totodată și motivațiile călătoriei.