Cuprins
- Cuprins 5
- Introducere 7
- Capitolul I 9
- Consideraţii generale privind servicile turistice 9
- 1.1 Tipuri de servicii turistice 10
- 1.2 Diversificarea serviciilor turistice 15
- 1.3 Agenţii economici din turism 18
- Capitolul II 23
- Dezvoltarea şi promovarea serviciilor turistice 23
- 2.1 Formele promovării 23
- 2.1.1 Publicitatea 23
- 2.1.1.1 Stabilirea obiectivelor publicităţii 24
- 2.1.1.2 Stabilirea bugetului de publicitate 24
- 2.1.1.3 Generarea mesajului 25
- 2.1.1.4 Alegerea mijloacelor şi tehnicilor publicitare 26
- 2.1.1.5 Evaluarea rezultatelor 30
- 2.1.2.Promovarea vânzărilor 30
- 2.1.3 Relatii publice 35
- 2.2 Principalii factori determinanţi ai dezvoltării serviciilor turistice 37
- 2.2.1. Factorii exogeni 38
- 2.2.1.1 Dezvoltarea economico financiară 38
- 2.2.1.2 Dezvoltarea tehnologică 39
- 2.2.1.3 Investiţiile în infrastructura turistică 39
- 2.2.1.4 Dezvoltarea comerţului cu servicii 42
- 2.2.1.5 Siguranţa si securitatea călătoriilor 42
- 2.2.2.2 Diversificarea ofertelor de produse şi servicii în timpul şi de la destinaţiile călătoriilor 44
- 2.2.2.3 Globalizarea pieţelor 44
- 2.2.2.4 Resursele umane 45
- 2.3 Comportamentul consumatorului de servicii turistice 45
- 2.3.1 Factori de comportament 46
- Capitolul III 54
- Promovarea şi dezvoltarea serviciilor turistice la 54
- SC INTER-TOUR SRL Bacău 54
- 3.1 Prezentarea generală a societăţii 54
- 3.2 Analiza pieţei serviciilor turistice 57
- 3.2.1 Poziţia faţă de concurenţă 57
- 3.2.2 Categorii de clienţi 58
- 3.3 Analiza mediului intern al scietăţii 59
- 3.3.1. Potenţialul uman 59
- 3.3.2. Pontenţialul tehnic 61
- 3.3.3. Evoluţia indicatorilor financiari ai societăţii 61
- 3.4 Prezentarea serviciilor turistice ale firmei 64
- 3.5 Promovarea prosuselor şi serviciilor turistice la agenţia de turism „INTER-TOUR” Bacău 70
- 3.5.1 Structura mix-ului promoţional la Agenţia de turism „INTER-TOUR”Bacău 70
- 3.5.1.1 Publicitatea la Agenţia de Turism Inter-tour Bacău 71
- 3.5.1.2 Promovarea vânzărilor la Agenţia de Turism Inter-tour Bacău 73
- 3.5.1.3 Relaţiile publice la Agenţia de Turism Inter-tour Bacău 74
- 3.5.1.4 Forţa de vânzare a Agenţiei de Turism Inter-tour Bacău 74
- 3.5.1.5 Sponsorizarea cu privire la Agenţia de Turism Inter-tour Bacău 75
- 3.5.2 Stabilirea obiectivelor promovării la Agenţia de Turism „INTER-TOUR” Bacău 75
- 3.5.3 Elaborarea campaniei de promovare şi a bugetului său la Agenţia de Turism „INTER-TOUR” Bacău 76
- 3.5.4 Evaluarea eficienţei promovării produsului turistic la Agenţia de Turism „INTER-TOUR” Bacău 77
- Concluzii şi propuneri 79
- Bibliografie 83
Extras din licență
Introducere
Societatea contemporană se orientează din ce în ce mai mult spre servicii, existând din ce în ce mai multe opinii conform cărora ea este o societate a serviciilor, iar sectorul terţiar este in continuă creştere. În ultimii 20-30 de ani modelul clasic de producere a avuţiei naţionale şi-a pierdut importanţa. Serviciile domină fiecare sector prelucrător, avănd un rol deosebit în asigurarea utilizării forţei de muncă.
În ultimile decenii, turismul a devenit una dintre cele mai importante activităţi economice prin creşterea aportului călătoriilor la economia mondială. De asemenea constituie una dintre principalele surse de creare de locuri de munca în multe ţări. Se apreciază ca în lume, un lucrător din şaisprezece aparţine sectorului serviciilor turistice.
Piaţa turismului internaţional este foarte sensibilă, cererea turistică fiind determinată atât de torţele pieţei (oferta si distribuţia produselor turistice), cât si de numeroşi factori exogeni, fără legătură directă cu turismul, dar a căror influenţă este determinantă.
În raport cu alte sectoare economice, sectorul turismului prezintă o serie de particularităţi , atât din punct de vedere al politicilor de ansamblu, cât si din cel al gestiunii întreprinderilor. Politicile trebuie să ia în calcul numeroase variabile exogene ca: schimbările demografice şi sociale, situaţia economică şi financiară a ţărilor emiţătoare de turişti, variaţiile şi nivelul de schimb valutar, transformările politice, legislative şi de reglementare, progresele tehnologice, evoluţia relaţiilor comerciale, infrasctructura transporturilor, siguranţa călătorilor, protecţia mediului. Dintre acestea, cele mai importante sunt demografia, prelungirea duratei vacanţelor, fracţionarea vacanţelor şi segmentarea pieţelor. Evoluţia în timp a structurii demografice şi sociale în ţările dezvoltate reprezintă un factor determinant al creşterii cererii turstice. Se apreciază că în timp, grupa de vârstă 35-45 de ani, care beneficiază de veniturile disponibile cele mai mari va creşte cel mai rapid, ceea ce este favorabil expansiunii turismului. Grupa de vârstă de peste 65 de ani, care dispune de venituri destul de ridicate şi de mult timp liber permite prelungirea sezonului turistic in afara perioadelor de vacanţă. Prelungirea duratei vacanţelor reprezintă un fenomen important pentru ţările industrializate.
În privinţa duratei concediilor plătite, există diferenţe mari intre ţări. Acestea variază între 15 zile în cazul Japoniei şi 8 săptămâni în cazul Franţei. Una dintre consecinţele prelungirii duratei vacanţelor este fracţionarea lor. În general, când durata concediului depăşeşte 4 săptămâni, turiştii fracţionează vacanţa în perioade mai scurte repartizate de-a lungul întregului an. Fracţionarea şi multiplicarea vacanţelor duc la transformarea pieţei turismului internaţional. Este necesară crearea de noi produse tursitice in funcţie de fiecare segment al cererii pentru satisfacerea acesteia. Turiştii manifestă din ce în ce mai puţin interes faţă de turismul tradiţional de odihnă şi de vacanţă în familie. De aceea programul de dezvoltare a tursmului trebuie sa se adapteze noilor condiţii ale pieţei.
În România, dezvoltarea rapidă a sectorului turismului, mai ales după 1989 a determinat apariţia unor probleme resimţite de agenţii economici care au fostnevoiţi să facă faţă unor situaţii a căror rezolvare impunea abordarea lor intr-o viziune nouă. Complexitatea fenomenului turistic plasează într-o poziţie centrală prestatorul de servicii turistice, obligat într-un fel sau altul să se implice în toate celelalte activităţi care au legătură cu turismul, activităţile turistice fiind părţi ale unui întreg care se întrepătrund.
Se poate spune că eficienţa activităţilor firmelor turistice presupune o sincronizare a acţiunilor tuturor agenţilor economici din acest domeniu, în caz contrar, efortul făcut de una sau mai multe verigi ale lanţului de prestaţii va fi anulat de celelalte.
Cheia relansării turismului românesc se află în identificarea unor posibile parteneriate de idei şi de finanţare. Este adevărat că în România s-au construit şi s-au modernizat în ultimiii ani căteva sute de moteluri, hoteluri, pensiuni, majoritatea impunându-se prin eleganţă şi prin calitatea serviciilor; dar, acestei industrii îi lipsesc conexiunile de informare, de comunicare, de servicii care să le facă atractive şi rapid cunoscute. Proprietarii de hoteluri trebuie să realizeze că produsul turistic nu se vinde singur, ci trebuie valorificat fie în cadrul unui circuit turistic, fie in cadrul unor oferte integrate. Aici intervin agenţii de turism care prin activitatea profesională pe care o desfăşoară contribuie la realizarea şi dezvoltarea turismului în Romănia.
Prezenta lucrare işi doreşte a dezvolta conceptul de „serviciu turistic” în ideea devoltării si promovării acestuia
Capitolul I
Consideraţii generale privind servicile turistice
1.1 tipuri de servicii turistice;
1.2 diversificarea serviciilor turistice;
1.3 agenţii economici în turism.
Între orientările fundamentale ale economiei moderne se remarcă dezvoltarea şi diversificarea serviciilor, constituite astăzi într-un sector distinct al economiei. Caracterizate printr-un dinamism înalt, serviciile îşi pun amprenta asupra activităţii desfăşurate de celelalte sectoare ale economiei, asupra modului de valorificare a resurselor umane şi materiale, având o contribuţie majoră la progresul economic şi social.
În literatura de specialitate există o varietate de definiţii, care fie încearcă să delimiteze sfera serviciilor de cea a bunurilor, să clarifice o serie de aspecte legate de ceea ce înseamnă servicii, întâlnindu-se o serie de termeni ca: „service industry”, „service products”, „service occupations”, „service functions” şi să evidenţieze caracteristicile serviciilor, fie pun accentul pe efectele obţinute, fie surprind particularităţi ale serviciilor (cum ar fi cele determinate de modul de desfăşurare a relaţiilor de vânzare-cumpărare), fie sunt legate de caracterul muncii depuse în sfera serviciilor, fie constituie o enumerare a activităţilor de natura serviciilor. Dificultăţile de a distinge strict serviciile de celelalte activităţi din economie au determinat apariţia unui alt tip de definiţii, respectiv „definiţiile negative” (activităţi care nu sunt nici producţie industrială, nici minerit, nici agricultură). O sinteză a experienţei teoretice şi practice reprezintă definiţia conform căreia serviciile reprezintă „activităţi umane, cu un conţinut specializat, având ca rezultat efecte utile, imateriale şi intangibile destinate satisfacerii unei nevoi sociale. Totodată serviciile sunt activităţi de sine stătătoare, autonomizate în procesul adâncirii diviziunii sociale a muncii şi sunt organizate distinct într-un sector denumit şi sector terţiar.”
Preview document
Conținut arhivă zip
- Dezvoltarea si Promovarea Serviciilor Turistice.doc