Oferta turistică pe litoral

INTRODUCERE

Turismul reprezintă un fenomen economico – social specific civilizaţiei moderne, puternic ancorat în viaţa societăţii şi influenţat de evoluţia acesteia. Adresându-se unor segmente largi şi răspunzând pe deplin nevoilor acestora, turismul se detaşează printr-un înalt dinamism, atât la nivel naţional cât şi internaţional.

Complexitatea fenomenului turistic plasează într-o poziţie centrală prestatorul de servicii turistice, obligat să se implice într-un fel sau altul în toate celelalte activităţi care au atingere cu turismul. De fapt, pentru companiile prestatoare de servicii, activitatea se bazează pe competenţa personalului, una dintre cele mai valoroase resurse ale unei firme de turism fiind resursele umane.

Industria hotelieră, apreciată în cele mai multe ţări ca o activitate autonomă, distinctă a domeniului turistic, reuneşte într-un sistem coerent toate procesele desfăşurate în unităţile de cazare generate de primirea, sejurul şi plecarea călătorului. Conţinutul acestui domeniu a evoluat pe măsura dezvoltării capacităţilor de cazare şi a implicării lor în activitatea turistică, amplificându-se cu noi funcţii şi forme de prestaţii.

Studierea unei firme de turism se deosebeşte esenţial de cea a unei firme de comerţ tocmai prin faptul că produsele acesteia sunt de fapt servicii şi pentru care prima impresie, dată de ambianţă, comportamentul personalului este foarte importantă. Acestea reprezintă elemente de materializare a serviciului, mod de punere în practică şi realizarea prestaţiilor.

Lucrarea de faţă îşi propune să abordeze aspecte referitoare la oferta turistică de litoral ale Hotelului IAKI Mamaia, această alegere fiind motivată de evoluţia favorabilă a acestui hotel, care şi-a câştigat în cei câţiva ani de activitate o reputaţie remarcabilă în domeniul serviciilor. Această evoluţie se datorează în cea mai mare parte introducerii şi aplicării de către departamentul de resurse umane a unei politici de personal eficiente, moderne, unde omul este în centrul atenţiei. Pentru aceasta s-a pus accentul pe stimularea competenţei profesionale, prin provocări intelectuale permanente, prin preocuparea departamentului de resurse umane de dezvoltare a carierelor, ceea ce constituie o motivaţie puternică a angajaţilor.

Lucrarea este structurată în trei capitole astfel: primul capitol abordează promovarea și dezvoltarea turismului românesc, cel de-al doilea conţine prezentarea serviciilor și ofertelor turismului litoralului românesc, iar al treilea capitol reprezinta studiul de caz privind privind serviciile oferite de Hotelul Iaki din Mamaia.

CAPITOLUL I

PROMOVAREA ȘI DEZVOLTAREA LITORALULUI ROMÂNESC

Litoralul românesc al Mării Negre, cu o lungime de aproximativ 254 km, se află în prezent într-o intensă şi persistentă degradare prin eroziune marină. Linia de ţărm se retrage anual cu aproape 15-20 m pentru litoralul Deltei (între Sulina şi Capul Midia) şi cu aproximativ 0.2-0.5 m pentru litoralul cu faleze (Constanţa - Vama Veche). Procesul de eroziune a litoralului are atât cauze naturale (schimbările climatice globale şi modificările nivelului mării) cât şi cauze antropice. Printre preocupările antropice cu impact deosebit asupra stării litoralului pot fi amintite lucrările hidrotehnice de pe Dunăre şi de pe principalii săi afluenţi, amenajările portuare şi alte lucrări tehnice costiere.

Lucrările hidrotehnice realizate pe Dunăre şi principalii săi afluenţi au determinat reducerea aportului de sedimente în zona litorală cu peste 50% faţă de valorile înregistrate înainte de construitrea barajelor. S-a creat astfel un mare dezechilibru sedimentar în zona de coastă, ceea ce a provocat activarea procesului de eroziune. Amenajările portuare şi alte lucrări inginereşti costiere, cum sunt: digurile de protecţie a şenalului navigabil Sulina, digurile de protecţie a porturilor Midia, Constanţa Sud şi Mangalia, lucrările de protecţie litorală de pe plajele turistice determină şi ele mari deranjări ambientale.

Schimbările climatice globale precum şi ridicarea nivelului mării şi condiţiile geo - ecologice regionale ce caracterizează geosistemul Dunăre - Delta Dunării - Marea Neagră, au dus la conturarea a două dispoziţii:

• pe termen mediu - procesul de eroziune a litoralului românesc va fi cel puţin la fel de activ ca în ultimele două decenii;

• pe termen lung – accelerarea procesului de eroziune a plajelor şi aceasta mai ales din cauza scăderii în continuare a aportului de material nisipos în zona litorală, a ridicării continue a nivelului mării, precum şi a unui nivel energetic din ce în ce mai ridicat al factorilor hidrometeorologici.

Subiectul proceselor de degradare prin eroziune a litoralului presupune adoptarea de strategii de prevenire şi limitare a acestora. Este o problemă considerată de multe state având o importanţă naţională, deoarece coroziunea acestor plaje înseamnă pierderi de teritoriu, dar mai ales compromiterea industriei turismului, creând pagube însemnate economiilor naţionale şi afectând, uneori chiar ireversibil, starea ecologică a zonei litorale. Litoralul Mării Negre, atât pentru România, constituie o importantă zonă turistică şi balneoclimaterică, de-a lungul său aflându-se staţiunile: Năvodari, Mamaia, Constanţa, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai (pe ţărmul românesc), dar şi pentru Bulgaria cu staţiunile Balcic, Albena, Nisipurile de Aur, Varna, Burgas (pe litoralul bulgăresc), Georgia (Suhumi, Batumi), Federaţia Rusă (Soci), Ucraina (Ialta).

1.1. Definirea conceptului de turism de litoral

Etimologic, cuvântul „turism" provine din termenul englez „tour" (călătorie), sau „to tour", „to make a tour" (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acţiunea de voiaj în Europa - în general şi în Franţa - în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour" (călătorie, plimbare, mişcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini şi mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos" şi, respectiv, din cel latin „turnus" şi înseamnă tot călătorie în circuit. Din termenul „turism" a derivat şi cel de „turist", adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.