Potențialul Turistic al Mușcelelor Argeșului și Valorificarea Acestora

1.INTRODUCERE

Regiunea Argeş, locuită din vremuri străvechi, a favorizat dezvoltarea aşezărilor geto-dacice care au devenit în timp centre economice puternice în schimburile comerciale dintre populaţiile de la nord şi sud de Carpaţi, cât şi dintre daci şi greci.

Aceste aşezări reprezintă leagănul feudalismului centralizat al Ţării Româneşti, Seneslau stabilindu-şi curtea regală în regiunea Argeşului.Nobilimea română şi-a stabilit reşedinţa la Curtea de Argeş şi Câmpulung Muşcel, localitatile devenind puternice centre comerciale şi culturale în zonă.

Argeş nume de istorie şi de legendă, nume evocator de descalecatori de ţara, de voievozi şi de cetăţi. Materialul descoperit – urme ale culturii de prund, cea mai veche cultură din Europa – atesta existenţa unor aşezări pe aceste meleaguri cu 600.000 de ani în urmă.

Siturile arheologice descoperite la Ţigveni, Cepari, Ţitesti, Cetateni, şi în alte locuri indică prezenţa geto-dacilor fără întrerupere, din secolul al VI-lea i.d.Hr. şi până la cucerirea romană. Anul 106, anul cuceririi Daciei de către romani, deschide o perioadă distinctă în istoria acestei zone. Continuitatea vieţuirii pe aceste meleaguri este probată şi pentru această perioadă având ca rezultat formarea poporului român şi a limbii române.

1.1.AŞEZARE, LIMITE

“Muşcelele Argeşului “– Foto 1, numite astfel încă din 1909 de I. Popescu-Voiteşti, aşezate în Subcarpaţii Meridionali la nord de Depresiunea Getică se desfăşoară la sud de şirul munţilor Frunţi-Ghitu-Iezer, între văile Topologului, în vest, şi Dâmboviţei, în est, cu o lăţime de 15-30 km.

Sunt formate din dealuri alungite de la nord la sud, puternic fragmentate cu altitudini variind, în general, între 600 şi 900 m, dar ajungând şi chiar depăşind 1200 m (Chicera 1218m).

Foto 1- Muşcelele Argeşului – Aşezare în harta României

Sursa: Octavian Mândruţ, “Relieful Subcarpatilor dintre Argeş şi Argesel: studiu geomorfologic”

Acestea sunt despărţite de un mănunchi de râuri paralele, orientate nord-sud (Topolog, Argeş, Vâlsan, Raul Doamnei, Bratia, Raul Târgului, Argeşel), toate cu văi largi ospitaliere, pline de sate.

La prima vedere, precizarea limitei subcarpaţilor spre zona muntoasă pare o operaţie simplă datorită diferenţelor geomorfologice, geologice şi de peisaj destul de nete. Acest lucru este valabil pentru cea mai mare parte a ariei de interferenţă dinrte Carpaţi şi Subcarpaţi unde diferenţele litologice şi structurale între cele două unităţi se materializează, îndeosebi diferenţe geomorfologice clare.

V. Tufestcu (1966) arată că “limita Subcarpaţilor Argeşului spre munte se face printr-un brâu de mici depresiuni la vest de Raul Doamnei şi depresiunea mai mare a Câmpulungului la est de Valea Bratia, fiind în mare un contact tectonic şi litologic``. Muşcelele Rauşorului, situate între Bratia şi Raul Doamnei, fac parte din aceeaşi arie depresionară în care formaţiunile paleogene se află scufundate şi acoperite cu formaţiuni mai noi, miocene, ca Depresiunea Câmpulungului, cu deosebire că acestea s-au menţinut ridicate, iar ca relief prezintă cel mai tipic aspect de Muşcel.

E. Nedelcu (1974) include, de asemenea, Muşcelele Platicăi în zona subcarpaţică, arătând că acestea sunt “dealuri subcarpatice iar caracteristicile lor dau regiunii dintre Raul Doamnei şi Bratia aspectul unei zone de interferenţa carpato-subcarpatică”, asemănătoare într-o oarecare măsură celei din Subcarpaţii de Curbură .

Spre sud, Muşcelele Argeşului se învecinează cu Piemontul Getic. Limita dintre Boteni Lunca (pe Argeşel) şi Curtea de Argeş (pe Argeş) este data de reflectarea morfologică a contactului litologic dintre rocile pliocene (marne, argile, nisipuri) şi pietrisurile de Candesti, ce formează materia Piemontului. Limita are un aspect festonat, fiind o asociere de linii curbe ce avansează spre nord, de-a lungul interfluviilor şi se retrag uşor spre sud, în lungul văilor principale. În privinţa limitei dintre Subcarpaţi şi Piemontul Getic, toţi autorii sunt de acord că aceasta este marcată de crestele nordice ale Piemontului unde se opresc pietrisurile de Cândesti.

Pe Raul Târgului limita coboară spre sud până la Lazareşti (5 km faţă de marginea nordică a cuestei Piemontului). De aici, trece asemănător în Valea Bratia (la Vladesti) şi mai departe pe Raul Doamnei (Retevoiesti) şi Vâlsan (Stroiesti).

Între Raul Târgului şi Vâlsan cuesta piemontului dispare aproape complet şi nici o denivelare majoră nu permite trasarea unei limite clare. Între Vâlsan şi Argeş, limita repetă situaţia dintre Valea Jugurului şi Raul Târgului, pachetul gros de pietrisuri de Candesti a permis formarea unei cueste foarte clar exprimată cu o cădere de peste 160 m (Vârful La Brazi) şi instalarea unei reţele subsecvente şi obsecvente foarte active care erodează puternic marginea nordică a piemontului.