Studiu Comparativ privind Dezvoltarea Turismului din Timisoara-Romania cu Cel din Sevilla-Spania

INTRODUCERE

Turismul de factură religioasă apare în a II-a etapă a evoluţiei turismului, numită etapa pseudo-turistică, ce coincide perioadei evului mediu timpuriu şi mijlociu până în epoca renaşterii. Pelerinajele religioase se îndreptau spre Roma şi Ierusalim pentru creştini, Meka şi Medina în Arabia Saudită pentru musulmani, Lhasa şi sanctuarele din India şi Indochina pentru budişti, muntele Fuji pentru japonezi

Turismul religios este un fenomen complex care se afla în continua transformare si diversificare,.pastrându-si.însă.elementul.de.care.l-a.consacrat:religia.

Se considera ca pelerinajul modern este un pact pe care industria turismului l-a încheiat cu religia. Cei care sustin diferente fundamentale dintre turism si pelerinajul religios puncteaza disensiunile majore. Pelerinajul este vazut ca o calatorie la locuri sfinte, întâlniri sau manifestari cu caracter religios.

După opiniile bisericii, pelerinajul nu vizează doar influenţarea psihicului prin instalarea liniştii sufleteşti, împlinirea spirituală, ci consideră că o cale de atingere a acestei stări este biciuirea fizicului. Călătoria în sine, la locurile sfinte, ar trebui să fie o penitenţă, o suferinţă necesară pentru atingerea unui anumit nivel spiritual. Ca urmare confortul, relaxarea, distracţia şi alte forme de distragere nu ar avea ce căuta în pelerinaj. Văzut în felul acesta, pelerinajul are prea puţine puncte comune cu turismul. Turismul având la baza o motivaţie religioasă este mult promovat de agenţiile de turism, însă ne întrebăm dacă se poate desfăşura acest tip de turism fară participarea reală a celor din „destinaţiile” vizate.

De cele mai multe ori, Biserica preferă să organizeze ea singură aceste pelerinaje, grupul să fie însotit de preot, care pe parcursul deplasării să desfaşoare activităţi specifice: rugăciuni, discuţii pe teme spirituale etc.

În finalul unui tur, facut după „toate regulile Bisericii”, se acordă chiar un certificat ce atestă acest lucru. În acest caz, activităţile colaterale sunt reduse la minim iar noi ne întrebăm în ce măsură acest demers este turism.

Pe de alta parte însă, dintotdeauna turismul a fost considerat o formă de călătorie sacră sau spirituală. Trebuie să pleci, să ieşi din mediul tău obişnuit pentru a te regăsi. Călătoria cu orice scop înseamnă o desprindere, o experimentare care influenţează şi de multe ori schimbă.

CAPITOLUL I

STAREA TURISMULUI ROMÂNESC

1.1 Informaţii generale

România este înzestrată cu un potenţial turistic deosebit de variat, diversificat şi concentrat, caracterizat prin:

• existenţa unor forme de relief accesibile şi armonios îmbinate pe întreg teritoriu;

• o climă favorabilă practicării turismului în tot cursul anului;

• potenţial faunistic şi floristic bogat, cu specii şi ecosisteme unicate în Europa;

• factori naturali recomandaţi într-o cură balneară complexă;

• patrimoniul cultural-istoric şi arhitectural apreciat pe plan internaţional cu care

România se poate încadra în rândul destinaţiilor turistice atractive din Europa şi din

lume.

România a fost o destinaţie căutată de turiştii externi şi a avut un turism intern dezvoltat care s-a derulat pe baza unui cadru legal (Legea turismului) încă din perioada interbelică.

În prima jumătate a anilor '60 ţara noastră a cunoscut o dezvoltare semnificativă a

capacităţilor de cazare turistică, în special în zona litoralului Mării Negre. La începutul anilor '70 România era deja cunoscută pe piaţa principalelor ţări europene generatoare de turişti, în special în Germania, Marea Britanie, Ţările Scandinave, Franţa, Italia, Austria, Belgia ş.a.

Începând cu anii '80 ţara noastră a cunoscut un declin puternic al sosirilor de turişti străini, tendinţă care s-a menţinut, sub forma atenuată, şi în anii '90. Cauza principală o constituie lipsa de fonduri pentru investiţii destinate dezvoltării, modernizării şi reabilitării infrastructurilor specifice ca urmare a procesului lent şi complicat al privatizării, aplicării unei fiscalităţi neadecvate, inexistenţei unor facilităţi în domeniul creditelor bancare etc.

1.2 Caracterizarea stării turismului românesc

În luna septembrie 2007, comparativ cu luna corespunzătoare din anul precedent, atât sosirile cât şi înnoptările în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au înregistrat o creştere cu 11,4 %, respectiv 7,2 %.

În perioada 1.I - 30.IX.2007, comparativ cu perioada corespunzătoare din anul precedent, sosirile şi înnoptările în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au înregistrat o creştere cu 12,6 %, respectiv 8,7 %.

Sosirile înregistrate în structurile de primire turistică în luna septembrie 2007 au însumat 623,7 mii, în creştere cu 11,4 % faţă de cele din septembrie 2006. Sosirile turiştilor români în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au reprezentat în luna septembrie 2007, 74,0 % din numărul total de sosiri, în timp ce turiştii străini au reprezentat 26,0 % din numărul total de sosiri, ponderi apropiate cu cele din septembrie 2006. Sosirile în hoteluri deţin în luna septembrie 2007 o pondere de 76,5 % din totalul sosirilor în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare şi au crescut cu 10,3 % faţă de luna septembrie 2006. Creşteri s-au înregistrat în toate structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare, cu excepţia hotelurilor pentru tineret, hanurilor, vilelor turistice, campingurilor şi popasurilor turistice.

Înnoptările înregistrate în structurile de primire turistică în luna septembrie 2007 au însumat 1884,6 mii, în creştere cu 7,2 % faţă de cele din septembrie 2006. Înnoptările turiştilor români în structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare au reprezentat în luna septembrie 2007, 80,7 % din numărul total de înnoptări, în timp ce turiştii străini au reprezentat 19,3 %, ponderi aproximativ egale cu cele din septembrie 2006.

Indicele de utilizare netă a locurilor de cazare în luna septembrie 2007 a fost de 39,1% pe total structuri de cazare turistică, în creştere cu 3,3 % faţă de luna septembrie 2006. Indici mari de utilizare a locurilor de cazare în luna septembrie 2007 s-au înregistrat la spaţii de cazare

pe nave de croazieră (96,2 %), hoteluri (46,7%).