Studiu privind Piața Turistică din România

CUVÂNT ÎNAINTE

Turismul se adresează unor segmente sociale largi şi răspunde din plin nevoilor acestora, detaşându-se printr-un înalt dinamism, atât la nivel naţional, cât şi internaţional. Datorită caracterului său de masă şi prin conţinutul complex, turismul antrenează un vast potenţial material şi uman, cu implicaţii importante asupra evoluţiei economiei şi societăţii, asupra relaţiilor interumane naţionale şi internaţionale. Aşadar, studiul şi cercetarea în acest domeniu poate fi apreciată prin analiza turismului ca o experienţă umană, un comportament social, ca un fenomen geografic şi nu în ultimul rând ca o afacere, sursă de venit, ca o industrie –industria călătoriilor şi turismului.

Dezvoltarea turismului presupune existenţa unui potenţial turistic care, prin atractivitatea sa, are menirea să incite şi să asigure integrarea unei zone, regiuni cu vocaţie turistică în circuitele turistice interne şi internaţionale şi care să permită accesul turiştilor prin amenajări turistice corespunzătoare.

Punerea în valoare a resurselor naturale şi a celor create într-o zonă, staţiune etc. De interes turistic depinde, în mare măsură, de dinamismul dezvoltării economiei naţionale a ţării, de politica sa de ansamblu pe care o promovează una sau alta din ţările primitoare de turişti în domeniul turismului, de facilităţile oferite pentru atragerea vizitatorilor.

Puternicele transformări economico-sociale din perioada contemporană au creat şi dezvoltat turismul care, la rândul său a stimulat dezvoltarea altor ramuri ale economiei naţionale, prin obiectul activităţii sale cum ar fi industria şi agricultura, construcţiile, transporturile, comerţul etc. Astfel, dezvoltarea turismului şi transformarea lui într-un fenomen de proporţii cu profunde implicaţii economice, sociale, culturale etc. a dus la constituirea şi consolidarea pieţei turistice.

Interdependenţa dintre dezvoltarea turismului şi creşterea economică este evidentă, deoarece antrenează cererea pentru o serie de bunuri şi servicii, care altfel probabil nu ar fi fost produse sau prestate. Structura cheltuielilor turistice reflectă impulsul pe care aceste cheltuieli îl dau sectoarelor ce concură la realizarea produsului turistic, procesul de creştere a veniturilor având loc, în primul rând, în aceste sectoare şi apoi transmiţându-se treptat şi în alte sectoare ale economiei naţionale, prin intermediul intrărilor succesive ale banilor încasaţi de la turişti, încasări ce reprezintă venituri derivate ale acestor sectoare. Efectele economice ale consumului turistic trebuie evaluate şi prin prisma veniturilor realizate de forţa de muncă angrenată direct sau indirect în industria turismului.

Spre deosebire de efectele economice ale turismului care, sunt comensurabile printr-o serie de indicatori valorici şi cantitativi, efectele sale sociale, culturale ş.a. nu sunt exprimate în cifre, necuantificabile, însă lor le sunt consacrate o serie de studii care pun în valoare rolul social şi latura cultural-educativă a turismului.

Întreprinderea turistică, ca orice altă întreprindere este considerată o entitate autonomă de producţie, ce dispune de un patrimoniu şi al cărei viitor depinde de vânzarea produselor sau serviciilor turistice, de buna gestionare a resurselor interne şi externe. In baza proprietăţii private, întreprinderea îşi determină obiectivele şi de aici rezultă autonomia acesteia; în ceea ce priveşte patrimoniul firmei acesta este format din totalitatea bunurilor nemateriale şi materiale, bunuri ce alcătuiesc substanţa materială a acestuia, împreună cu renumele, imaginea de marcă, know-how.

CAPITOLUL 1. CARACTERISTICI ALE PIEŢEI TURISTICE

Schimbările fundamentale în condiţiile de desfăşurare a unor activităţi şi procese sunt dictate de dinamica economico-socială. Piaţa are un rol foarte important în reglarea raporturilor din economie, în realizarea echilibrului acesteia fiind conectată la toate componentele macromediului, reflectând transformările din cadrul acestora.

Dezvoltarea ascendentă a turismului ca urmare a amplificării călătoriilor, al cristalizării produsului turistic, al definirii determinanţilor şi mecanismelor specifice acestui sector de activitate a dus la constituirea şi extinderea continuă a unei pieţe caracteristice – PIAŢA TURISTICĂ.

În sens economic, piaţa turistică reprezintă sfera economică de interferenţă în care produsul turistic se materializează sub forma ofertei turistice, iar nevoile de consum turistic – sub forma cererii. În cadrul acestei pieţe turistice are loc confruntarea permanentă a ofertei potenţiale a organizatorilor şi prestatorilor de servicii turistice cu cererea, confruntare ce vizează de fapt, acceptarea ofertei de către consumatorii de servicii turistice şi realizarea produselor turistice oferite spre comercializare prin intermediul actelor de vânzare-cumpărare.

Serviciile şi produsele turistice trebuiesc în permanenţă adaptate la interesele, gusturile şi preferinţele clienţilor ce trebuiesc informaţi perfect pentru ca aceştia să devină turişti reali şi consecvenţi. Elaborarea oricăror strategii, pătrunderea pe o piaţă, organizarea distribuţiei, măsurile de promovare se bazează în consecinţă pe datele furnizate de activitatea de studiere permanentă, sistematică şi metodică a cerinţelor şi tendinţelor de evoluţie a pieţei turistice.

Aceste studii vizează mai multe aspecte:

1. Trăsăturile pieţei turistice

În vederea conceperii sejururilor, agenţiile de turism şi prestatorii de servicii trebuie să cunoască solicitările turiştilor, ponderea pe care trebuie să o aibă serviciile componente, caracteristicile calitative minim necesare a fi întrunite de aceste produse pentru a fi acceptate, volumul şi nivelul cererii probabile pentru produsele respective, tendinţele preţurilor şi tarifelor practicate de firmele competitoare pentru produsele turistice cu un conţinut similar.