Studiul ofertei turistice. studiu de caz lanțul Accor. Hotel Ibis Constanța

INTRODUCERE

Evolutia turismului se caracterizeaza, la nivel mondial, printr-o tendinta de crestere datorita influentei factorilor economici, demografici, politici, sociali. Turismul international are, în aceasta situatie, cea mai importanta crestere datorita dorintei oamenilor de a vizita alte tari, de a cunoaste alte civilizatii, obiceiuri dar si datorita progresului tehnic înregistrat în domeniul transporturilor, progres care permite calatorii mai rapide si mai confortabile pe distante din ce în ce mai lungi.

Astazi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social economica în plina ascensiune. Dezvoltarea durabilă din turism se poate imagina doar într-un context de măsuri care se referă la definirea precisă a obiectivelor activităţi turistice la nivel macroeconomic şi microeconomic, impunerea unor noi standard superioare de calitate competenţei tehnice a serviciilor oferite, creşterea calităţii funcţionale, relaţionale, prin reorientarea culturii organizaţiei şi perfecţionarea pregătirii agenţilor economici implicaţi în oferta turistică în special în tehnici de studio al pieţei de orientare a eforturilor în concurenţa internă şi externă.

Oferta turistică grupează ansamblul elementelor care concură la deţinerea produsului turistic: potenţialul natural şi antropic, diversitatea bunurilor material destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţile turistice, infrastructura turistică şi condiţiile de comercializare.

Ca studiu de caz, am analizat activitatea Hotelului Ibis Constanţa, hotel ce aparţine de lanţul Accor Hotels, lanţ ce a luat fiinţă în anul 1983, ce se află pe primul loc în Europa ca număr de camere şi pe locul doi în lume, în prezent lanţul cuprinzând un număr de 4.111 de hoteluri în 100 de ţări.

Capitolul I Lantul hotelier internaţional şi locul său în turismul actual

1.1.Istoricul lanturilor hoteliere internaţionale

De-a lungul timpului, activitatea hotelieră s-a dezvoltat în concordanţă cu însăşi evoluţia vieţii economico-sociale. La sfârşitul evului mediu, în Elveţia şi Germania, înaintaşii hotelierilor de astăzi ridicaseră deja confortul şi calitatea serviciului la un nivel de referinţă. În Franţa, începând cu secolul al-XVI-lea, gastronomia a fost cea care a îndeplinit rolul de locomotivă pentru dezvoltarea întregului sector de activitate.

“Pentru a se adapta mai bine dinamismului cererii, dar şi pentru a contracara extinderea lanţurilor hoteliere integrate — care capătă noi dimensiuni prin încheierea de contracte de franciză şi de management, chiar cu unele dintre hotelurile independente — o parte dintre hotelurile independente se asociază în lanţuri hoteliere voluntare¹”.

În prezent, în lume, un principiu de bază al exploatării unui hotel este considerat a fi disocierea fondului de comerţ, pe de o parte, şi a patrimoniului imobiliar, pe de altă parte, ca alternativă a societăţii unice.

Prin urmare, persoana juridică ce deţine proprietatea fondului de comerţ este distinctă de persoana care deţine patrimonial imobiliar. Controlul societăţilor îl poate avea un investitor unic sau investitori diferiţi.

Lanţurile hoteliere voluntare. Fenomenul lanţurilor hoteliere voluntare (asociaţii de hoteluri independente ) a luat avânt odată cu intrarea în deceniul VIII, ca reacţie de apărare la extinderea lanţurilor hoteliere integrate.

¹ Ionescu I. – “Economia întreprinderii de turism şi comerţ”-Editura Oscar Print Bucureşti, 2005;

Caracteristici. “Un lanţ hotelier voluntar este o uniune benevolă de hotelieri independenţi, care—oferind un produs hotelier relativ omogen din punct de vedere al confortului şi al serviciului, deşi diferenţiat din punct de vedere al arhitecturii şi al amenajării—promovează şi dezvoltă o marcă unică, colectivă. Hotelurile aderente nu sunt proiectate de la început pentru a respecta anumite norme¹”.