Turismul în România

INTRODUCERE

Turismul este astăzi considerat de analiști ca unul din cele mai dinamice sectoare economice, cu o evoluție mereu oscilantă, fiind definit ca industria cea mai profitabilă a sfârșitului de secol XX. Ponderea în continuă amplificare a turismului în economia mondială este un fapt incontestabil.

Relevant în acest sens este faptul că, în comerțul internațional, turismul ocupă a doua poziție după petrol , înregistrând un ritm de creștere superior mediei mondiale. De altfel, turismul aparține sectorului terțiar, care în zilele noastre este cel mai important și mai dinamic element component al economiei în toate țările dezvoltate. La sfârsitul acestui secol și mileniu industria turismului și a călătoriilor reprezintă, pe plan mondial, cel mai dinamic sector de activitate și, în același timp cel mai important generator de locuri de muncă.

Din punct de vedere economic turismul se constituie și ca o sursă principală de redresare a economiilor naționale a acelor țări care dispun de importante resurse turistice și le exploatează corespunzator. Acțiunea sa se manifestă pe o multitudine de planuri, de la stimularea dezvoltării economice la perfecționarea structurii sociale, de la valorificarea superioară a resurselor la îmbunătățirea condițiilor de viață.

România este o abundență a arhitecturii religioase și a orașelor medievale și a castelelor. Turismul în România se concentrează asupra peisajelor naturale și a istoriei sale bogate. Traversată de apele Dunării, România are un scenariu sensibil, incluzând frumoșii și împăduriții Munții Carpați, Coasta Mării Negre și Delta Dunării, care este cea mai mare deltă europeană atât de bine păstrată.

CAPITOLUL 1

TURISMUL ȘI ACTIVITATEA TURISTICĂ

Turismul este călătoria realizată în scopul recreării, odihnei sau pentru afaceri. Organizația Mondială a Turismului ( O.M.T. ) definește turiștii ca fiind persoanele ce „călătoresc sau locuiesc în locuri din afara zonei lor de reședință permanentă pentru o durată de minimum douăzeci și patru de ore dar nu mai lungă de un an consecutiv, în scop de recreere, afaceri sau altele nelegate de exercitarea unei activități remunerate în localitatea vizatată.” Turismul a devenit o activitate de recreere globală populară, și una dintre cele mai importante ramuri economice pe plan mondial.

Turismul este un fenomen social-economic, în continuă expansiune, generat de nevoia umană de cunoaştere, recreare şi recuperare fizico-psihică în condiţiile unei civilizații solicitante, dar cu posibilități materiale superioare pentru majoritatea populatiei. Activitatea turistică generează apariţia de noi locuri de muncă, atât în sfera de activitate specifică turismului cât şi în celelalte domenii. Turismul, alături de importanţa economică pe care o deţine, este o activitate care prezintă importanţă deosebită şi din punct de vedere social, el manifestându-se ca un mijloc activ de educare şi ridicare a nivelului de instruire, cultură şi civilizaţie al oamenilor, de recreere, destindere, dar şi de refacere a forţei şi potenţialului de muncă, prin odihnă, mişcare, tratamente balneo-climaterice, contribuind la menţinerea sănătăţii fizice a populaţiei.

Activitatea turistică într-un areal este susținută de o serie de resurse turistice, care stau la baza creării ofertelor tutistice și implicit a stabilirii potențialului turistic al regiunii. Există două tipuri de resurse turistice, naturale și antropice, precum și o categorie specială a resurselor antropizate.

Resursele turistice reprezintă totalitatea elementelor atractive ale unui teritoriu, indiferent de originea lor şi de relaţiile dintre ele. Este una dintre categoriile de bază ale turismului, stând la baza apariţiei şi dezvoltării fenomenului turistic și a cărui ,,materie primă” se constituie.

Ele determină mărimea, intensitatea şi diversitatea fluxurilor turistice, respectiv valoarea nemijlocită a consumului turistic şi, prin aceasta, a eficienţei economice. Resursele turistice acționează în evolutia turistică pe două planuri : pe de-o parte prin crearea punctelor de atracție turistică, resursele în sine și pe cealaltă parte în direcția favorizării sau restricționării dezvoltării turismului în zonă, prin modul în care caracteristicile reliefului sau condițiile naturale influențează modul de amplasare și dezvoltare a infrastructurii turistice.

Ca parte componentă a ofertei turistice, resursele turistice, alături de echipamentele de producție, masa de bunuri destinate consumului turistic, forța de muncă, infrastructura turistică, structurile și condițiile de comercializare, resursele turistice cuprind atracțiile naturale și antropice dintr-o zonă, țară sau regiune geografică.

Cuprinderea resurselor turistice în categoria resurselor întreprinderii de servicii semnifică specificitatea alcătuirii produsului turistic și din componente care atrag, rețin, sunt “gustate” dar nu se consumă odată cu preparatele culinare și cu uzura unor mijloace de transport, sunt nestocabile, deși de o longevitate apreciabilă în existența Terrei, produc emoții estetice și trăiri afective de neuitat.