Aditivi Alimentari si Legislatia Uniunii Europene in Domeniu

Imagine preview
(8/10)

Acest proiect trateaza Aditivi Alimentari si Legislatia Uniunii Europene in Domeniu.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 21 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

- Introducere 2
- Noţiuni introductive privind aditivii alimentari 5
- Clasificarea aditivilor alimentari 12
- Criterii de utilizare a aditivilor alimentari 15
- Cerinţe generale de etichetare pentru aditivii alimentari care nu sunt destinaţi vânzării către consumatorul final 17
- Etichetarea aditivilor alimentari destinaţi vânzării către consumatorul final 18
- Standardele generale pentru aditivi alimentari –General standard for food additives / GFSA 19
- Bibliografie 21

Extras din document

ADITIVI ALIMENTARI ŞI LEGISLAŢIA UNIUNII EUROPENE ÎN DOMENIU

INTRODUCERE

Cercetările privind nutriţia umană vizează problema securităţii alimentaţiei, aceasta depinzând de o serie de factori, printre care se pot menţiona starea mediului ambiant, calitatea şi gradul de contaminare a materiilor prime, condiţiile tehnologice de obţinere a alimentelor etc.

Progresul ştiinţific înregistrat în ultimii ani a contribuit la evoluţia comportamentului de consum şi la o mai bună înţelegere a influenţei alimentelor asupra sănătăţii. Consumatorii au devenit tot mai exigenţi privind calitatea produselor alimentare şi doresc să fie protejaţi faţă de eventualele riscuri la care se expun prin consumul anumitor alimente „ameliorate” pe cale chimică.

Declaraţia de la Roma a FAO asupra securităţii alimentare reafirmă dreptul fiecărei fiinţe umane de a avea acces la o alimentaţie sănătoasă, adecvată specificului individului, marcând legătura intrinsecă dintre securitatea alimentară şi controlul calităţii şi inocuităţii alimentelor.

Aditivii alimentari sunt utilizaţi de secole de oameni în încercarea de a conserva sau colora alimentele. Astfel, încă din antichitate, oamenii au folosit, alături de sare, salpetrul (de Chile – nitratul de sodiu, de India – nitratul de potasiu) pentru conservarea produselor din carne, iar pentru obţinerea unor alimente cu aspect deosebit foloseau coloranţi de tipul cârmâzului.

Aditivii alimentari au dobândit o diversificare accentuată în ultimele decenii, fiind folosiţi în scopul uşurării tehnologiei de fabricaţie, depozitare şi transport a produselor alimentare, a îmbunătăţirii calităţii acestora, împiedicării alterării şi creşterii eficienţei economice a producţiei de alimente.

În prezent, se acceptă pe piaţă un aditiv nou dacă acesta îndeplineşte trei condiţii şi anume să aibă o utilitate demonstrată în fabricarea unui aliment, să nu prezinte riscuri pentru sănătate şi utilizarea lui să fie strict în interesul consumatorului.

Numeroase organisme internaţionale de sănătate au atenţionat, însă, opinia publică cu privire la aceste substanţe, mai ales la cele obţinute pe calea sintezei chimice, declarându-le toxice. Este de menţionat, însă, că folosirea întâmplătoare a produselor care conţin unele dintre aceste substanţe ce s-au dovedit a fi dăunătoare, nu afectează organismul uman şi numai consumul îndelungat poate produce efecte nedorite.

Organizaţiile mondiale au stabilit deja o listă cu cei mai periculoşi aditivi prezenţi în produsele alimentare, iar majoritatea ţărilor care îi folosesc au făcut demersuri legislative pentru a-i îndepărta de pe piaţă. Din această categorie a aditivilor periculoşi pentru sănătatea consumatorilor fac parte: E-102 - tartrazina, colorant galben artifical, care poate provoca alergii; E-124 – Ponceau 4R, colorant roşu artificial, care poate provoca alergii; E-131 – Albastru patent, colorant albastru artificial, potenţial cancerigen; E-230 – difenilul, conservant pentru tratamentul de suprafaţă al citricelor, care a fost trecut recent în Uniunea Europeană de la aditivi la pesticide şi a fost interzis; E-330 (acidul citric sau sarea de lămâie) care poate produce afecţiuni ale cavităţii bucale.

Ţinând cont de aceste aspecte, în ţările Uniunii Europene este în plină desfăşurare activitatea de evaluare a unor substanţe care ar putea îndeplini funcţia de aditivi alimentari şi care ar putea înlocui aditivii consideraţi periculoşi, scopul principal fiind siguranţa alimentară a consumatorului.

Fisiere in arhiva (1):

  • Aditivi Alimentari si Legislatia Uniunii Europene in Domeniu.docx

Bibliografie

- Introducere 2
- Noţiuni introductive privind aditivii alimentari 5
- Clasificarea aditivilor alimentari 12
- Criterii de utilizare a aditivilor alimentari 15
- Cerinţe generale de etichetare pentru aditivii alimentari care nu sunt destinaţi vânzării către consumatorul final 17
- Etichetarea aditivilor alimentari destinaţi vânzării către consumatorul final 18
- Standardele generale pentru aditivi alimentari –General standard for food additives / GFSA 19
- Bibliografie 21