Agricultura Romaniei pana in 1918

Imagine preview
(7/10)

Acest proiect trateaza Agricultura Romaniei pana in 1918.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 15 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Extras din document

CAP I

INTRODUCERE

Starea agriculturii româneşti şi, în mod deosebit, a ţărănimii dinaintea anului 1918 a impus schimbări de substanţa în structura agrară şi în relaţiile rurale din România. Despre importanţa acestor schimbări în spaţiul rural românesc, în perioada premergătoare anului 1918, au scris mulţi oameni de ştiinţă şi politicieni. Ideea unei reforme agrare substanţiale în România a apărut şi s-a impus cu acuitate după răscoala din 1907. Economişti agrari de frunte, sociologi remarcabili şi politicieni responsabili ai României, precum P. S. Aurelian, V.Madgearu, C. Garoflid, C. Stere, N. Cornăţeanu, D. Gusti, H. H. Stahl şi, în mod deosebit, Ion I. C. Brătianu au pus bazele teoretice, doctrinare şi juridice ale reformei ce va fi înfăptuită după anul 1918.

Studiul agriculturii romanesti pana in anul 1918, datorita situatiei juridice si politice diferite a provinciilor istorice ale Romaniei, necesarmente solicita abordarea diferentiala a acestora, pornind de la influenta diferita a legislatiilor straine asupra proprietatii funciare si a exploatatiilor agricole.

Vom gasi in relatiile agrare din Principatele romane puternice influentate ale raporturilor acestora cu Imperiul otoman. In Transilvania, Bucovina si Basarabia, perioada premergatore Marii Uniri din 1918 “a asezat” in structura relatiilor agrare romanesti raporturi de proprietate funciara,de stapanire, exploatare si impartire a roadelor pamantului in favoarea natiunilor dominatoare (chiar daca numeric au fost minoritare) din Imperiul austro- ungar si Imperiul tarist.

Referirile vor avea in vedere, din lunga istorie rurala a Romaniei, numai perioada premergatoare Marii Uniri, deoarece bazele agriculturii europene si a celei romanesti antebelice se pun din punct de vedere legislativ si economico-social in ultimele trei decenii ale secolului XIX si in primele doua decenii ale secolului XX.

In Principatele romane, dupa Unirea acestora din anul 1859, cea mai importanta masura este reforma agrara din anul 1864 a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza.Prin acest act, in conceperea caruia a participat Mihail Kogalniceanu, pe langa faptul ca se inlatura claca si oricare forma de legatura silita dintre taran si proprietar – deziderate seculare ale taranului roman – se prevede trecerea a circa doua treimi din terenurile cultivabile in proprietatea taranilor. De asemenea prin legi cu impact funciar, incepand cu cea din anul 1866 si continuand cu anii 1868,1873,1875,1880,1884 si 1903 se stipuleaza vanzarea catre tarani a unor loturi de 6 – 50 pogoane in trupuri compacte din mosiile statului.

Reforma agrara din 1864 si legile funciare amintite au contribuit in mare masura la ameliorarea structurii de proprietate din Principatele romane, dar nu au rezolvat complexele probleme tehnice si economice ale exploatatiei agricole si starea de inapoiere a taranimii improprietarite, ca efect al precarei dezvoltari industriale si comerciale din Vechiul Regat. Aprecierea corecta a situatiei agrare nu poate fi facuta decat in contextul evolutiei generale a economiei romanesti. De asemenea, evolutia situatiei agrare romanesti trebuia facuta numai in stransa corelatie cu interesele capitalismului european.

Corelatiile dintre evolutia agrara din Principatele romane, ca rezultatat al dezvoltarii industriale, comerciale, financiare romanesti si al relatiilor internationale romano-europene sunt analizate de Virgil Madgearu. In aceasta directie,acesta apreciaza ca interesele capitalismului European in Principatele Romane si mai apoi in Regatul Romaniei se materializeaza in crearea retelelor de transport, instrumentelor de credit si moneda, ordinii juridice de drept burghez, inclusive a institutiilor proprietatii private. In foarte mica masura capitalismul European era interesat cel putin pana la Unirea din 1859, sa contribuie la dezvoltarea industriala aromaneasca, iar capitalul romanesc s-a implicat extrem de putin in investitii industriale. Astfel, in perioada 1866-1915 din capitalul total investit in industrie, de 645 milioane lei, numai 22 milioane lei era capital romanesc.

Fisiere in arhiva (1):

  • Agricultura Romaniei pana in 1918.doc