Agrochimie

Imagine preview
(8/10)

Acest proiect trateaza Agrochimie.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 18 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

Importanţa culturii 2
CAPITOLUL 1 –MEDIUL DE CULTURĂ 3
1.1. Culturi practicate în România şi pe plan mondial 3
1.2. Reacţia mediului de cultură şi importanţa sa agrochimică 4
1.3. Comportarea speciei faţă de pH 5
1.4. Elemente nutritive şi impactul lor asupra creşterii şi dezvoltării plantelor de cultură 6
1.5. Cerinţele speciei faţă de elemente nutritive 9
CAPITOLUL 2 – PREMISE PENTRU CREAREA UNUI pH OPTIM 10
2.1. Criterii pentru corectarea reacţiei solului 10
2.2. Amendamente 10
2.3. Doze recomandate 11
CAPITOLUL 3 – FERTILIZAREA SPECIEI 12
3.1. Sortimente îngrăşăminte 12
3.2. Fertilizatori convenţionali şi neconvenţionali 12
3.3. Doze 13
CAPITOLUL 4 – CONCLUZII 16
Bibliografie 17

Extras din document

Importanţa culturii

Prunul este una dintre cele mai importante specii de climat temperat, iar prin specia Prunus salicina şi pentru zonele de climat mediteranean.

În multe ţări cu tradiţie în cultura prunului, fructele acestei specii constituie o sursă importantă de venituri, un produs alimentar şi industrial deosebit de valoros.

Fructele pot fi consumate în stare proaspătă, industrializate sub diferite forme (compot, dlceaţă, gem, magiun, băuturi nealcoolice şi alcoolice etc.), fructe deshidratate, etc. De asemenea, fructele se pot folosi la prepararea diferitelor mâncăruri. Compoziţia prunelor este foarte complexă: substanţă uscată totală = 15,1-22,4%; zahăr total = 7,19-16,3%; aciditatea = 0,57-1,68%; substanţte tanoide = 0,049-0,256%; substanţe pectice = 0,48-1,24%; vitamina C = 4,4-18,8 mg%, toate acestea conducănd la o valoare energetică mare, de 62 kcal. Totodata, prunele mai conţin: albumină 0,5%; celuloză 6%; vitaminele A, B; săruri minerale de Fe, Ca, P, Mg, K, Na, Mn etc.

Importanţa deosebită a acestei specii se datorează şi altor însuşiri: plasticitate ecologică mare; înmulţire uşoară atât pe cale generativă, cât şi generativă; precocitate, producţii mari si constante; perioadă lungă de valorificare a fructelor (peste 90 de zile) datorită existenţei a numeroase soiouri cu epoci foarte deferite de maturare, de la sfârşitul lunii iunie până în octombrie; proporţia edibilă a fructelor este foarte mare, comparativ cu a altor fructe (94%); posibilităţi multiple de valorificare a fructelor, inclusiv la export; din acest punct de vedere ţara noastră este favorizată, având posibilităţi de export în perioada iulie-august, când în ţările occidentale există o mare cerere pentru aceste fructe.

Conţinutul ridicat în substanţe minerale şi vitamine a prunelor proaspete, cât si deshidratate, fac din aceste fructe adevărate surse de menţinere a sănatăţii şi de vindecare a unor boli.

Lemnul de prun este deosebit de apreciat în industria chimică pentru obţinerea cărbunelui activ, în industria mobilei, la fabricarea creioanelor etc. Din seminţe se extrag o serie de substanţe cu utilizări în industrie. (Gică Grădinaru şi colab., 2009)

CAPITOLUL 1 – MEDIUL DE CULTURĂ

1.1. Culturi practicate în România şi pe plan mondial

Prin plantaţiile masive efectuate în ultima vreme în grădinile populaţiei, prunul revine pe primul loc în rândul speciilor pomicole cultivate în ţara noastră. Pentru obţinerea unor rezultate economice favorabile, soiurile de prun trebuie să fie amplasate mai ales în localităţile consacrate, din regiunile întâi şi a 11 -a pomicolă, în care de-a lungul vcacurilor s-au format numeroase populaţii şi soiuri locale, deosebit de valoroase (Tuleu gras, Vinete româneşti ctc.), unele din ele prezente şi astăzi în sortiment.

După ultimul recensământ al pomilor din 1979 rezultă că, în ţara noastră, cultura prunului era concentrată la acea dată mai ales în judeţele Argeş şi Vâlcea, cu peste 3,5 milioane de pruni şi în judeţele Buzău, Prahova, Olt, Caraş-Severin şi Hunedoara, cu 3-3,5 milioane pruni. în aceste zone temperatura medie anuală de 9 - 10°C şi precipitaţiile însumate de 650-700 mm creează condiţii deosebite de cultură pentru prun.

În prezent, sortimentul de bază din principalele centre pomicole este alcătuit din soiurile: Tulcu gras, Tuleu timpuriu, Vinete româneşti, Centenar, Valor, Pescăruş, Silvia şi Bluc frec(Cociuşi colab., 1997).

Pentru plantaţiile de prun care se înfiinţează pe dealurile înalte şi mijlocii, cercetătorii recomandă soiurile: Gras româncsc şi Gras ameliorat; pe dealurile subcarpatice - soiurile: Piteştcan, Albatros, Stanley, Vinete de Italia; iar pe coline şi la câmpie - soiurile: Anna Spatii, Renelod Althan, Silvia, Carpatin, Centenar şi Stanley.

În partea de sud şi în sud-vestul tării, rezultate bune se obţin cu soiurile: Timpurie Rivers, Ialomiţa, Pescăruş, Diana şi Agen.

Soiurile Anna Spath, Agen, Tuleu gras şi Timpurie Rivers dau rezultate slabe în zonele mai înalte, iar soiul Vinete dc Italia nu se adaptează la condiţiile de câmpie.

Producţia de prune în România, în anul 1988, era de 800 000 tone şi reprezenta 12,2% din producţia mondială. (Nicolae Cepoiu - Pomicultură aplicată)

Prunul este mult răspândit pe glob, în special în zonele temperate din emisfera nordică. Specia ocupă locul al XI-lea pe glob după mere, citrice, banane, piersici şi ananas şi locul al II-lea în zonele temperate după măr cu circa 1,7 milioane ha şi o producţie totala de circa 13,5 milioane tone. Producţia cea mai mare de prune se obţine în Asia urmată de Europa, America de Nord, America de Sud, Africa şi Oceania.

Pe plan mondial, ţări mari producătoare sunt China, S.U.A., Turcia, Argentina, Iugoslavia, România.

În Europa, ţările mari producătoare sunt: Iugoslavia, România, Germania, Bulgaria, Franta, etc.

După producţia medie a anilor 1987-1997 potrivit Anuarului F.A.O. vol. 51 (1997) tările cele mai mari producatoare de prune sunt: China cu 2700 mii tone, S.U.A. cu 830 mii tone, România cu 600 mii tone, Iugoslavia cu 619 mii tone, Germania cu 350 mii tone, Rusia cu 166 mii tone, Ucraina cu 167 mii tone, Japonia cu 118 mii tone, Mexic cu 78 mii tone, Argentina cu 57 mii tone.

Fisiere in arhiva (1):

  • Agrochimie.docx

Bibliografie

Importanţa culturii 2
CAPITOLUL 1 –MEDIUL DE CULTURĂ 3
1.1. Culturi practicate în România şi pe plan mondial 3
1.2. Reacţia mediului de cultură şi importanţa sa agrochimică 4
1.3. Comportarea speciei faţă de pH 5
1.4. Elemente nutritive şi impactul lor asupra creşterii şi dezvoltării plantelor de cultură 6
1.5. Cerinţele speciei faţă de elemente nutritive 9
CAPITOLUL 2 – PREMISE PENTRU CREAREA UNUI pH OPTIM 10
2.1. Criterii pentru corectarea reacţiei solului 10
2.2. Amendamente 10
2.3. Doze recomandate 11
CAPITOLUL 3 – FERTILIZAREA SPECIEI 12
3.1. Sortimente îngrăşăminte 12
3.2. Fertilizatori convenţionali şi neconvenţionali 12
3.3. Doze 13
CAPITOLUL 4 – CONCLUZII 16
Bibliografie 17

Alte informatii

UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ “ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAŞI FACULTATEA DE AGRICULTURĂ SPECIALIZAREA AGRICULTURĂ