Analiză comparativă privind dezvoltarea agroturismului și ecoturismului - studiu de caz - crearea unor pachete de servicii eco-agroturistice specifice

Ecoturismul

Ecoturismul este o formă de turism in care principala motivaţie a turistului este observarea şi aprecierea naturii şi a tradiţiilor locale legate de natură şi care trebuie să indeplinească următoarele condiţii:

- conservarea şi protejarea naturii;

- folosirea resurselor umane locale;

- caracter educativ, respect pentru natură – conştientizarea turiştilor şi a comunităţilor locale;

- impactul negativ minim asupra mediului natural şi socio-cultural.

Principiile de ecoturism

1. Focalizare pe zone naturale

Ecoturismul se axează pe experienţa directă şi personală în natură, se desfaşoară în cadrul naturii şi se bazează pe utilizarea ei, respectiv a caracteristicilor geomorfologice, biologice, fizice şi culturale ale acesteia. Prin urmare accentul pe zona naturală este esential în planificarea, dezvoltarea şi managementul ecoturismului.

2. Interpretarea produsului ecoturistic

Ecoturismul oferă posibilităţi de experienţe în natura ce duc la o mai bună întelegere, apreciere şi bucurie de a descoperi şi ocroti natura şi cultura tradiţională locală, atât pentru vizitatori, cât şi pentru comunitatea locală. Produsele de ecoturism atrag acei turişti ce doresc să intre în interacţiune cu mediul natural şi, în grade variate, doresc largirea nivelului de cunoaştere, întelegere, apreciere şi plăcere. Cei ce dezvoltă sau coordonează activităţi ecoturistice trebuie să ofere un nivel corespunzator de întelegere a valorilor naturale şi culturale ale zonelor vizitate, de obicei prin utilizarea ghizilor calificaţi în mod corespunzator şi oferirea informaţiilor corecte atât anterior cât şi în cursul experienţei. Nivelul şi tipul interpretarii se planifică, se proiectează şi se oferă în aşa fel încât să vină în întampinarea intereselor, nevoilor şi aşteptărilor clientului, cu includerea unei game largi de posibilităţi de interpretare atât personală cât şi non-personală. Totodată, la nivelul destinaţiei şi al produselor ecoturistice, este important să se creeze oportunitatea ca membrii comunitaţilor locale să aibă acces la informaţiile şi interpretarea oferite în cadrul programului ecoturistic dezvoltat în zonă.

3. Principiul durabilitatii din perspectiva protejarii mediului natural

Activităţile de ecoturism şi planificarea lor trebuie să ofere cele mai bune practici de turism şi planificare din punct de vedere al conservării naturii şi dezvoltării durabile. Activitatea de turism trebuie să fie planificată şi derulată astfel încât să reducă impactul produs asupra naturii. Produsul ecoturistic se desfăsoară şi este condus astfel încat să conserve şi să pună în valoare mediul natural şi cultural în care se desfăşoară, prin recunoaşterea şi aplicarea practicilor caracteristice turismului durabil.

4. Contributie la conservarea naturii

Ecoturismul contribuie în mod pozitiv la conservarea ariilor naturale. Ecoturismul împlica participarea la conservarea ariilor naturale vizitate, oferind modalităţi constructive pentru bunul management şi conservarea acestor arii naturale (ex: oferirea ajutorului financiar în acţiunile de reabilitare a ariilor naturale, strângerea deşeurilor lăsate de turişti sau contribuţia către organizaţiile de conservare).

5. Contribuţie constructivă la dezvoltarea comunităţilor locale

Ecoturismul oferă contribuţii durabile privind dezvoltarea comunităţilor locale. Comunitatea locală de multe ori este parte integrantă a produsului ecoturistic. Beneficiile ecoturismului trebuie să revina în mare parte şi comunitatilor locale. Beneficiile locale pot proveni din folosirea ghizilor locali, cumpararea de bunuri si servicii locale si folosirea facilitatilor locale. Activităţile de ecoturism şi planificarea lor trebuie să asigure o reducere a impactului negativ asupra comunităţii locale vizitate şi asupra stilului lor de viaţă, oferind în acelaşi timp contribuţii constructive pe termen lung acestor comunităţi. În consecinţă, ecoturismul trebuie să pună în evidenţă şi componenta culturală a ariei vizitate şi să contribuie la conservarea acestei componente.

6. Gradul de satisfacere a turistilor

Ecoturismul raspunde asteptarilor turiştilor. În dezvoltarea produselor ecoturistice trebuie avut în vedere faptul că, în general, potenţialii turişti din acest domeniu au un nivel ridicat de educaţie şi de asteptări. Astfel, gradul de satisfacere legat de produsul ecoturistic este esenţial, experienţa oferită indeplinind sau chiar depăşind gradul de aşteptare al turiştilor.

7. Marketing corect

Se urmareşte realizarea unui marketing corect, ce duce la aşteptări realiste. Marketingul pentru ecoturism oferă clientilor informaţii complete şi responsabile care conduc la creşterea respectului pentru mediul natural şi cultural al zonelor vizitate şi a gradului de satisfacere a turiştilor.

CAPITOLUL 1. ECOTURISM, AGROTURISM - DEFINIŢII, CONCEPTE, TEORII.

1.1. Ecoturismul

O alternativă a turismului verde, marcată de practicarea sa în spaţii nealterate de intervenţia antropică este ecoturismul.

Practicarea acestui tip de turism, în viziunea unor organisme internaţionale abilitate (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii – UICN, Fondul Mondial pentru Ocrotirea Naturii, Federaţia Europeană a Parcurilor Naturale, Fondul pentru Natura Sălbatică, numeroase organizaţii ecologiste din domeniu), este una benefică, fiind concepută ca un instrument util în asigurarea bunurilor naturale şi culturale valoroase prin activităţi şi politici speciale de protecţie.

Ecoturismul este o formă specifică practicată pe spaţii virgine şi culturale tradiţionale, care tind să devină areale de protecţie a naturii şi valorilor umane perene, care să contribuie substanţial la evoluţia comunităţilor locale.

Ecoturismul a apărut ca o manifestare practică, aplicativă pe tot spaţiul planetar pentru a materializa prevederile înscrise în Convenţia de la Paris cu privire la protecţia patrimoniului universal natural şi cultural, emanaţie a conferinţei mondiale a UNESCO (1972), primul document care realizează o reconciliere a celor două elemente ale mediului înconjurător: naturală şi culturală.