Apa ca mediu de viață al microorganismelor

INTRODUCERE

Se poate preciza de la bun începul faptul ca microrganismele au o mare capacitate de adaptare la condiii extreme de viata, incomensurabil mai mare decât a altor specii.

Acest aspect este justificat de posibilitatea microrganismelor de a utiliza nutrienti inacesibili altor specii, asa de exemplu azotul molecular sau hidrocarburile.

În sens evoluionist, microrganismele au perfecionat structuri funcionale care le faciliteaza raspândirea în mediu, precum sunt sporii în aer, cilii sau flagelii în apa sau caracterele de patogenitate. De asemenea au o capacitate rapida de multiplicare în numar considerabil într-un timp foarte scurt putând coloniza noi habitate.

Distributia microrganismelor în mediu este influentata de particularitatile biotopului, asa de exemplu, bacteriile halofile sunt adaptate apelor sarate, bacteriile sulfuroase fotosintetizante anaerobe – ape statatoare, bacteriile sulfuroase anaerobe- apesulfuroase statatoare, bacteriile sulfuroase aerobe-a ape sulfuroase cu turbiditate mare.

Practic, raspândirea microrganismelor în natura este ubicvitara în toate mediile,aer, sol, apa , biota, având bineîneles asigurate condiii favorabile de viaa (hrana asimilabila, t,umiditate, pH, etc),dar si conditionata de unii factori de mediu, cum sunt curentii de aer, curentii marini sau animalelle migratoare.

Microflora habituala, care populeaza un habitat la un moment dat este încadrata în doua tipuri, autohtona, întâlnita în mod obisnuit, si alohtona, reprezentata de specii de microorganisme care nu frecventeza un habitat decât în anumite circumstane.

Prima categorii de specii se identifica uor întrucât microorganismele sunt fixate pe roci, plante sau animale.

Diversitatea speciilor de microorganisme este influenata de bogatia în substane nutritive, populatiile fiind abundente si heterogene în medii bogate din punct de vedere nutriional sau reduse numeric, formate dintr-o singura specie în cazul mediilor sarace în hrana.

Importanta prezentei si activitatii microorganismelor in aproape toate tipurile de acumulari de apa, de la cele subterane la cele mici si temporare, de suprafata si la cele mari, cum sunt marile si oceanele, a devenit evidenta curand dupa aparitia Microbiologiei ca stiinta.

Microbiologia acvatica studiaza comunitatile de microorganisme prezente in izvoare, rauri si fluvii, lacuri, balti, mari si oceane. Ea studiaza interactiunile dintre microorganismele componente sau cu alte organisme (plante sau animale), rolul lor in fluxul de materie si energie si in circuitul biogeochmic al elementelor in apa si sedimente, precum si comportamentul formelor terestre in mediile acvatice.