Apariția Instinctului Genezic și Maturității Sexuale la Suine

În timpul vieţii intrauterine, marile funcţii ale produsului de concepţie (nutriţia, excreţia, circulaţia) sunt dependente de organismul mamei, intensitatea lor variind în raport cu metabolismul matern.

O dată cu expulzarea fetusului în mediul extern, majoritatea sistemelor şi aparatelor nou-născutului îşi intensifică activitatea (aparatul digestiv, circulator, urinar), unele îşi încep activitatea imediat după fătare (aparatul respirator ,aparatul de circulaţie), în timp ce aparatul genital intră în funcţiune mai târziu.

Pe măsură ce animalul tânăr creşte, se dezvoltă proporţional şi aparatul genital, astfel încât la un moment dat, indivizii de sex opus încep să se atragă reciproc, manifestându-se dorinţa de împreunare sau instinctul genezic.Acesta se menţine în tot parcursul vieţii sexuale,a cărei durată nu trebuie confundată cu longevitatea biologică.

Până la instalarea maturităţii sexuale, manifestarea instinctului genezic la porcine are o existenţă discutabilă. În această perioadă prepuberală, manifestările sexuale sunt mai mult o exteriorizare a atitudinilor sexuale ale purceilor, favorizate de viaţa în comun.

La animalele impubere predomină creşterea ponderală, dar în paralel gonadele se dezvoltă astfel încât la o anumită vârstă, ele încep să elaboreze celule mature apte pentru fecundaţie.Acesta este momentul în care animalele au ajuns la maturitatea sexuală (pubertate).S-a constatat că instinctul genezic la suine apare la vârsta de 4-5 luni, iar maturitatea sexuală se instalează la 5-8 luni.

Rasele precoce, care în general sunt rase ameliorate, se caracterizează prin apariţia mai timpurie a instinctului genezic şi maturităţii sexuale. La rasele neameliorate, tardivitatea se manifestă atât prin apariţia dorinţei de împreunare, cât şi a pubertăţii, la o vârstă mai înintată.

Neasigurarea condiţiilor optime de hrănire, îngrijire şi adăpostire, poate prelungi perioada pregenitală atât prin întârzierea instinctului genezic, cât şi a maturităţii sexuale.Datorită acestor considerente este necesară acordarea unei atenţii deosebite tineretului mascul şi femel în perioada pregenitală (prepuberală), care poate influenţa pozitiv sau negativ întreaga activitate de reproducţie a unui animal.

I.1 Dezvoltarea corporală şi maturitatea sexuală la vieri. Maturitatea sexuală este faza de dezvoltare a organismului în care aparatul genital este complet dezvoltat şi poate să producă celule sexuale mature, apte pentru fecundare. Maturitatea sexuală sau pubertatea apare înaintea maturităţii corporale.

În perioada prepuberală sunt predominante procesele de creştere în greutate a unui animal tânar, dar în paralel şi la nivelul gonadelor au loc transformări cantitative şi calitative, pentru ca acestea să fie pregătite în momentul în care vor elabora celule mature, când din punct de vedere sexual ar putea fi apte pentru procreaţie. S-a constatat că până la vârsta de o luna şi jumătate testiculul de vier este nefuncţional. După apariţia spermatocitelor primare(dovadă că a început spermatogeneza), tubii seminiferi cresc foarte repede atât în lungime, cât şi în diametru, ajungând în jurul vârstei de 7-8 luni la o mărime şi structură asemănătoare cu cele ale vierului adult. Cu oarecare întârziere se dezvoltă glanda interstiţială a testiculului(glanda lui Leydig), care în jurul vârstei de 5-6 luni începe să secrete hormoni androgeni. De la 4 luni până la 7-8 luni, creşterea în greutate a testiculului este corelată cu vârsta şi greutatea corporală.

Creşterea gonadelor, inclusiv a glandei interstiţiale, duce la mărirea secreţiei de hormoni androgeni, care determină creşterea şi dezvoltarea epididimului, a canalului deferent, a penisului şi a glandelor anexe.