Bolile Orzului și Combaterea Lor

CAPITOLUL I

Noţiuni introductive

1.1 Importanţa culturii orzului

Orzul se numără printre cele mai vechi plante luate în cultură. Sunt dovezi că el s-a cultivat încă din epoca de piatră. După unele cercetări orzul a început să fie cultivat acum 12000 ani, iar acum 7000 de ani a început să fie cultivat pe scară largă. În Egipt primele cereale cultivate au fost orzul şi meiul; grâul a fost luat ulterior în cultură. Din scrierile rămase de la Herodot şi Plinius rezultă că, din orz egiptenii preparau o băutură alcoolică asemănătoare berii. În Grecia antică orzul a fost multă vreme cereala principală, el constituind alimentul principal. În decursul timpului grâul a înlocuit treptat orzul în alimentaţia oamenilor, acesta din urmă fiind folosit în hrana animalelor. Şi în imperiul Roman cultura orzului era răspândită, pâinea de orz era consumată mai ales de populaţia săracă şi de sclavi. La chinezi orzul se număra printre cele 5 plante sfinte.

Astăzi orzul are multiple întrebuinţări:

• în alimentaţia omului

• în hrana animalelor

• în industrie

În alimentaţia omului orzul deţine un loc important în zona unde cultura are o pondere mai mare. Orzul are şanse de reuşită mai mare acolo unde grâul reuşeşte mai puţin; de aceea găsim orzul în unele zone cum ar fi: regiunea Arhanghelsk (dincolo de cercul polar de nord), Tibet, Pundjab (regiuni aflate la mare altitudine) sau zone din Africa de nord cum ar fi Algeria, Maroc, etc.

În alimentaţie orzul este folosit sub diverse forme cum ar fi:

-supe, sosuri obţinute din crupele de orz, sau hrană pentru sugari din crupele măcinate;

-surogat de cafea prin prelucrarea unor malţuri speciale de orz;

-diverse preparate din lapte cu malţ, făină din malţ pentru îmbunătăţirea celei de grâu;

-siropuri de malţ pentru obţinerea fulgilor de cereale, a dulciurilor, a prafurilor de copt, chiar a unor medicamente;

Pâinea de orz are calităţi slabe datorită lipsei glutenului (este sfărămicioasă, necrescută, greu digestibilă). Făina de orz se amestecă cu făina de orz pentru obţinerea unei pâini de calitate.

În hrana animalelor orzul are diverse utilizări:

-boabele de orz sunt un furaj concentrat foarte bun pentru animalele puse la îngrăşat, cele producătoare de lapte şi animalele tinere;

- plantele de orz pot fi folosite în furajare, singure sau în amestec cu alte furaje (borceag de toamnă) sub formă de masă verde, siloz sau fân;

-pleava uscată datorită asperităţilor irită mucoasa tubului digestiv al animalelor de aceea se foloseşte în amestec cu furaje suculente sau borhoturi.

-colţii de malţ şi borhotul de bere au o bună valoare furajeră contribuind la stimularea producţiei de lapte a vacilor.

Subsatnţele nutritive din orz au o valoare nutritivă ridicată şi o bună digestibilitate, iar paiele de orz depăşesc valoarea nutritivă a celor de grâu, ovăz şi secară.

În industrie:

-la fabricarea berii

-ca materie primă în industria alcoolului, dextrinei, glucozei.

1.2. Sistematica, origine, soiuri

1.2.1. Sistematica

Orzul aparţine genului Hordeum, care cuprinde 27 de specii sălbatice şi 2 specii cultivate. Dintre speciile sălbatice 16 sunt perene, iar restul sunt anuale. Speciile sălbatice au importanţă datorită faptului că în genomul lor se găsesc gene ce determniă rezistenţă la boli şi dăunători ce pot fi transferate prin inginerie genetică la formele cultivate. Hordeum vulgare subspecia spontaneum sau orzul sălbatic pe 2 rânduri, este o plantă anuală care prezintă un spic foarte fragil la maturitate, spiculeţele aristate, aristele fiind paralele cu spicul. Planta creşte spontan în Asia, America, se găseşte şi la noi ca buruiană în culturile de orz şi grâu.

Hordeum vulgare subspecia agriocrithon sau orzul sălbatic cu 6 rânduri este tot o plantă anuală. Prezintă tulpinile întinse la pământ, apoi sunt erecte. Spicele cu 6 rânduri sunt păroase şi sunt foarte fragile. Spiculeţele sunt fertile, iar boabele sunt golaşe.