Bucătăria turcă

Bazele bucatariei turcesti au fost puse inca din perioada nomada si tot de atunci dateaza si practica gatirii carnii pe frigarui (kebaburi) si folosirea intensiva a produselor lactate .

Turcia are zone temperate si zone extreme de caldura si frig ceea ce faciliteaza cultivarea unei game foarte variate de produse alimentare, de la ceai in nordul rece pana la ardei chili in sud. Aceste diferente climaterice influenteaza de asemenea si bucatariile regionale

In sud-est, unde este un climat desertic, mancarea tinde sa fie mai condimentata si bogata in carne cum ar fi kebabul. In zonele fertile temperate, in vest, se consuma in special uleiul de masline si pestele. In est, unde sunt ierni lungi si reci, sunt populare produsele lactate, mierea, cerealele si carnea.

Datorita localizarii geografice a Turciei, teritoriul a fost strabatut de comerciale si migratorii care au influentat bucataria. De exemplu, obiceiul turcesc de a folosi condimente dulci, fructe si nuci in felurile de mancare din carne este asemanator cu bucataria nord-africana.

Bucataria turceasca s-a dezvoltat foarte mult in timpul perioadei otomane. In secolul 17, palatul sultanului avea o bucatarie cu in jur de 1300 de servitori si sute de bucatari. Acesti bucatari au fost cei care au rafinat si au perfectionat bucataria turceasca, pentru a satisface pretentiile palatului regal. Au fost create literalmente sute de feluri culinare in aceasta perioada.