Caracterizarea Tehnologica, Standarde de Comercializare si Conditiile de Valorificare la Salata Verde (Lactuca Sativa L)

Imagine preview
(7/10)

Acest proiect trateaza Caracterizarea Tehnologica, Standarde de Comercializare si Conditiile de Valorificare la Salata Verde (Lactuca Sativa L).
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 39 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Șef lucrări dr. Irimia Liviu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

CAPITOLUL I. Caracterizarea morfologică şi tehnologică a speciei Lactuca sativa L.1
1.1 Caracterizarea botanică.1
1.2 Compoziţia chimică a produsului horticol proaspăt şi valoarea nutritivă, nutraceutică, medicinală şi energică.4
1.3 Areale de cultură .6
1.4 Caracterizarea tehnologică.10
1.5 Soiurile cultivate şi descrierea lor.10
1.6 Destinaţia producţiei şi modalităţi de valorificare.13
1.7 Bolile şi dăunătorii specifici.13
CAPITOLUL II. Tehnologia de valorificare a speciei Lactuca sativa L. .23
2.1 Modul de recoltare.23
2.2 Presortarea produsului.25
2.3 Depozitarea şi păstrarea produsului.26
2.4 Ambalarea produsului.27
CAPITOLUL III. Standardele de comercializare la salata verde.29
3.1 Cerinţe minime de calitate.29
3.2 Cerinţe de maturitate .30
3.3 Categorii de calitate.30
3.4 Calibrarea.32
3.5 Toleranţe.32
3.6 Prezentarea produsului.33
3.7 Marcajul.34
CAPITOLUL IV. Particularităţi ale desfacerii salatei verzi în reţeaua comercială din municipiul Iaşi.
4.1 Categorii de spaţii de comercializare, specializate în desfacerea produselor în legume şi fructe.
4.2 Modul de prezentare a produsului.
4.3 Condiţii de păstrare.
4.4 Categorii de calitate aflate în vânzare.
4.5 Corespondenţa calitate/produs/standarde de comercializare.
BIBLIOGRAFIE .

Extras din document

Capitotul 1 Caracterizarea morfologică şi tehnologică a speciei horticole Lactuca sativa

1.1 Caracterizare botanică

Sub denumirea de salată se cunosc trei varietăţi (Tabelul 1.1): Salată de căpăţână, salată de frunze şi marula.

Tabelul 1.1

Varietăţi cunoscute sub denumirea de salată (Ciofu Ruxandra şi colab., 2003)

Familia Denumirea populară Denumirea ştiinţifică Observaţii

Compositae Salată de căpăţână Lactuca sativa L, conv. Incocta Helm, var. capitata formează căpăţâni rotund-turtite

Salată de frunze Lactuca sativa L, conv. Incocta Helm, var. secalina nu formaeză căpăţână

Marula Lactuca sativa L, conv. sativa, var. longifolia Lam. formează căpăţâni alungite

Originea salatei este controverstată. Majoritatea ipotezelor susţin că la apariţia formei actuale au participat 4 specii de origine europeană: Lactuca sativa, Lactuca saligna, Lactuca serriola şi Lactuca virosa.

Salată (Lactuca sativa) este o plantă legumicolă anuală sau bienală, din familia Asteraceelor. Este cultivată îndeosebi ca legumă pentru salate, folosită în stare crudă.

Salată verde se regăseşte în mai multe variante: salată căpăţână, alungită, de foi şi salată aurie. Este foarte cultivată în ţara noastră deoarece clima este potrivită pentru dezvoltarea plantei.

Particularităţile biologice ale speciei

Salată este o plantă cu perioadă de vegetaţie scurtă (45-50 zile până la recoltarea pentru consum şi circa 120 zile până la recoltarea seminţelor)

Rădăcina este pivotantă, înrădăcinarea fiind superficială, până la 25-30 cm adâncime. La suprafaţa solului se dezvoltă o rozetă de frunze (Figura1.1), iar mai târziu la unele soiuri se formează şi o căpăţână afânată, mai puţin îndesată. Frunzele sunt scurt peţiolate, având limbul de formă, mărime şi culoare diferită în funţie de soi. Faza de căpăţână durează

10-15 zile, după care plantele emit tulpini florifere.

Tulpina este scurtă şi îngroşată, pe ea fiind dispuse frunzele. La soiurile cu căpăţână, frunzele din interiorul acesteia sunt etiolate şi mai fragede comparativ cu cele din rozetă.

Figura 1.1

Frunze la salată verde

În condiţii de zi lungă, la majoritatea soiurilor se formează o tulpină floriferă care are înălţimea de 80-100 cm, este ramificată şi în vârful acestora se formează florile, dispuse în inflorescenţe de tip calatidiu.

Florile sunt ligulate, galbene, hermafrodite şi au polenizare autogamă, dar şi alogamă într-o proporţie mică (4-6%). O plantă formează aproximativ 750 de capitule, în fiecare existând 7-15 flori.(Figura 1.2). La culturile semincere este necesară izolarea soiurilor între ele.

Fructul este o pseudoachena mică, de culoare alb-argintie, cafenie sau neagră şi este prevăzut cu un papus. Într-un gram intra 900-1000 seminţe. Facultatea germinativă este de 65-85% şi se păstrează 3-4 ani.

Figura 1.2

Tulpină şi flori la salată verde

Relaţiile cu factorii de mediu

Căldura. Salată este puţin pretenţioasă faţa de căldură. La temperatura de 5-10°C seminţele germinează şi plantele răsar în 6-10 zile de la semănat. La temperatura de peste 25°C seminţele unor soiuri de salată nu mai răsar. În faza de rozetă cu 5-6 frunze rezista la temperaturi de -5°, -6° C fără a pieri. În faza de formare a căpăţânilor şi de emitere a tulpinilor florale chiar temperaturile de -2°, -3° C sunt dăunătoare. Temperatura optimă de creştere a frunzelor şi formare a căpăţânilor este în jur de 16° C, iar pentru formarea tulpinilor florale şi a florilor de 20-22° C. În condiţii de temperatură mai ridicată şi insuficienţă a luminii, frunzele se etiolează, nu formează căpăţână sau sunt foarte afânate.

După Ghenkov şi colab. (1974), temperatura optimă de creştere şi formare a căpăţânilor poate fi de: 20-22°C pe vreme însorită, 15-16°C pe timp noros, iar în timpul lunilor de iarnă 12-13° C şi chiar 7-8° C.

Lumina. Salată este o plantă de zi lungă. În aceste condiţii are o perioadă scurtă de vegetaţie şi formează tulpini florale înainte de a formă căpăţâni normale. În condiţii de zi scurtă, formează un aparat foliar bogat şi căpăţâni mari, care nu trec repede în fază de tulpini florale. În cazul în care se seamănă primăvară târziu sau când culturile vegetează, încet datorită insuficientei de hrană şi umiditate, plantele intră în vegetaţie în condiţii de zi lungă şi astfel emit tulpini florale înainte de formarea normală a căpăţânilor. Au fost create soiuri neutre faţa de lungimea zilei (Cora, Dena, Mona etc.), care dau rezultate bune în cultura de vară.

Fisiere in arhiva (1):

  • Caracterizarea Tehnologica, Standarde de Comercializare si Conditiile de Valorificare la Salata Verde (Lactuca Sativa L).docx

Bibliografie

CAPITOLUL I. Caracterizarea morfologică şi tehnologică a speciei Lactuca sativa L.1
1.1 Caracterizarea botanică.1
1.2 Compoziţia chimică a produsului horticol proaspăt şi valoarea nutritivă, nutraceutică, medicinală şi energică.4
1.3 Areale de cultură .6
1.4 Caracterizarea tehnologică.10
1.5 Soiurile cultivate şi descrierea lor.10
1.6 Destinaţia producţiei şi modalităţi de valorificare.13
1.7 Bolile şi dăunătorii specifici.13
CAPITOLUL II. Tehnologia de valorificare a speciei Lactuca sativa L. .23
2.1 Modul de recoltare.23
2.2 Presortarea produsului.25
2.3 Depozitarea şi păstrarea produsului.26
2.4 Ambalarea produsului.27
CAPITOLUL III. Standardele de comercializare la salata verde.29
3.1 Cerinţe minime de calitate.29
3.2 Cerinţe de maturitate .30
3.3 Categorii de calitate.30
3.4 Calibrarea.32
3.5 Toleranţe.32
3.6 Prezentarea produsului.33
3.7 Marcajul.34
CAPITOLUL IV. Particularităţi ale desfacerii salatei verzi în reţeaua comercială din municipiul Iaşi.
4.1 Categorii de spaţii de comercializare, specializate în desfacerea produselor în legume şi fructe.
4.2 Modul de prezentare a produsului.
4.3 Condiţii de păstrare.
4.4 Categorii de calitate aflate în vânzare.
4.5 Corespondenţa calitate/produs/standarde de comercializare.
BIBLIOGRAFIE .