Certificarea Produselor Bio - Organisme de Certificare

‘Agricultura ecologică’, termen protejat şi atribuit de Uniunea Europeană României pentru definirea acestui sistem de agricultură, este similar cu termenii ‘agricultură organică’ sau ‘agricultură biologică’ utilizaţi în alte state membre.

Agricultura organică face parte dintr-un spectru larg de metodologii care sprijină mediul inconjurator bazându-se pe reducerea la minim a imputurilor externe, evitarea utilizarii ingrăsămintelor sintetice şi a pesticidelor.

Sistemele de producţie organică se fundamenteaza pe standarde de producţie specifice şi precise, care urmăresc realizarea de agrosisteme optime, usor de susţinut din punct de vedere social, ecologic şi economic. Termeni ca ‘biologic’ şi ‘ecologic’ se folosesc şi pentru a descrie mai clar sistemul organic. Cerinţele referitoare la alimentele produse organic diferă de cele pentru alte produse agricole, în sensul că procedurile de producţie fac parte intrinsecă din identificarea, etichetarea şi cerinţele acestora. ‘Organic’ este un termen de etichetare care denotă produse obţinute în conformitate cu standardele producţiei organice şi certificate de un organism sau o autoritate legal constituita în acest sens. Scopul principal al agriculturii organice este de a optimiza sanatatea şi productivitatea comunitaţilor interdependente din sol, a plantelor, animalelor şi oamenilor.

Conform definiţiei dată de Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură FAO (Food and Agriculture Organization) şi Organizaţia Mondială a Sănătăţii OMS în ‘Codex Alimentarius’, agricultura ecologică reprezintă un ‘sistem integral de gestionare a procesului de producţie, care contribuie la sprijinirea şi consolidarea rezistenţei agroecosistemului, incluzând biodiversitatea, ciclurile biologice şi activitatea biologică a solului’.

Agricultura ecologică este o metodă de producţie care ţine cont de cunostinţele tradiţionale ale ţăranilor şi care integrează progresele stiinţifice în toate disciplinele agronomice, raspunzand preocupărilor sociale fie ale mediului înconjurator, furnizându-se consumatorilor produse de calitate chiar şi în ţările mai sarace.

Un sistem de producţie organic este astfel proiectat încât:

Să îmbunătăţească diversitatea biologică din întregul sistem;

Să sporească activitatea biologică din sol;

Să menţină fertilitatea solului pe termen lung;

Să recicleze deşeurile de plante şi animale, pentru a reda solului elementele nutritive, astfel reducând la minim resursele ce nu pot fi rennoite;

Să se bazeze pe resursele ce pot fi reinnoite în sisteme agricole organizate local;

Să promoveze utilizarea sănătoasă a solului, apei şi aerului, precum şi să reduca la minim toate formele de poluare rezultate din activităţile agricole;

Să manevreze produsele agricole punand accent pe metode de prelucrare atentă, pentru menţinerea integritaţii organice şi a calitaţilor vitale ale produselor în toate etapele;

Să devină stabile în orice ferma într-o perioadă de transformare, a cărei durată corespunzătoare este determinată de factori locali specifici.

Obiectivul principal al agriculturii ecologice este de a proteja biosfera şi resursele naturale ale planetei, excluzând utilizarea îngrăşămintelor chimice, pesticidelor de sinteza şi a erbicidelor, metodele de prevenire jucând un rol primordial în lupta împotriva dăunatorilor, bolilor şi a buruienilor.

Pentru a practica o agricultură în armonie cu natura trebuie sa se ţina seama de tehnicile biologice utilizate şi de condiţiile locale, adaptându-se la realitaţile socio-economice dar şi la metodele tradiţionale, prin utilizarea optimă a resurselor din agroecosisteme, fiind un factor esenţial pentru obţinerea unor rezultate optime şi de lungă durată.

Principiile pe care este fondată agricultura ecologică sunt universale, dar tehnicile utilizate sunt adaptate în funcţie de condiţiile pedoclimatice, de resurse şi de tradiţiile locale.Agricultura ecologică este o metodă care necesită capacitate de observare şi de reflexie.Foloseşte un potenţial ridicat de mână de lucru, necesitand deci locuri noi de muncă şi menţine ţăranii la munca câmpului, aspect important intr-o perioadă de şomaj, pe de o parte şi exod masiv din zonele rurale catre aglomerările urbane, pe de altă parte.

Principiile de bază ale producţiei agroalimentare ecologice sunt:

eliminarea tehnologiilor poluante şi a organismelor modificate genetic şi/sau a produselor derivate din astfel de organisme, cu excepţia unor medicamente de uz veterinar;

realizarea structurilor de producţie şi a asolamentelor în cadrul cărora rolul principal revine speciilor, soiurilor şi raselor cu înaltă rezistenţă şi adaptabilitate;

ameliorarea fertilităţii naturale a solului (prin folosirea de asolamente adecvate şi îngrăşăminte organice naturale);

integrarea creşterii animalelor în sistemul de producţie ecologică a plantelor;

utilizarea economică a resurselor energetice convenţionale şi înlocuirea acestora în cât mai mare măsură prin utilizarea raţională a energiei neconvenţionale (energia solară, biogazul etc.) şi a produselor secundare refolosibile;