Componentele Statiunii Forestiere

Imagine preview
(8/10)

Acest proiect trateaza Componentele Statiunii Forestiere.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 36 de pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Prof. univ. dr. Alda Simion

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 6 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

ARGUMENT 4
CAPITOLUL I 5
1. STATIUNEA FORESTIERA 5
1.1. DEFINIŢIA STAŢIUNII. SCOP.TERMINOLOGIE 5
1.2. STAŢIUNEA CA SISTEM. ELEMENTE COMPONENTE 6
1.3. CARACTERELE FUNDAMENTALE ALE STAŢIUNII 9
CAPITOLUL II 10
2. COMPONENTELE STATIUNII FORESTIERE 10
2.1. RELIEFUL 10
2.2. CLIMA 14
2.3. ROCA (SUBSTRATUL LITOLOGIC) ŞI MATERIALUL PARENTAL) 15
2.4. SOLUL 17
CAPITOLUL III 21
3. DIAGNOZA ŞI DESCRIEREA TIPURILOR DE STAŢIUNI 21
CAPITOLUL IV 34
4. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII ŞI P.S.I. LA SILVICULTURA 34
BIBLIOGRAFIE 38

Extras din document

ARGUMENT

Padurile cuprind formatii vegetale extrem de complexe si de diverse, asezate in mai multe straturi, ca si fauna si flora pe care le gazduiesc. Putem descoperi mai multe biomuri forestiere si anume: paduri din zona temperata cu foi caduce, paduri taiga, padurile cu frunze persistente de tip mediteranean si paduri dense ecuatoriale care sunt cel mai bine reprezentate in bazinul amazonian, in Africa tropicala, in Indonezia si in Malaezia.

Privita in ansamblu, contributia padurii la mentinerea echilibrelor in biosfera prezinta o importanta deosebita fie sub forma de masiv, fie ca perdele de protectie. Din aceasta cauza, exploatarea padurilor, la nivel mondial sau national, trebuie rationalizata nu numai ca volum lemnos, dar si ca metode folosite pentru a se evita, pe cat posibil, reducerea fondului forestier. Cresterea suprafetelor de teren agricol, nu mai este posibil a se realiza pe seama micsorarii suprafetei de paduri, ba dimpotriva, cel putin la noi in tara, in multe zone se impune impadurirea unor terenuri neproductive.

Datorita defrisarilor exagerate si distrugerii padurilor prin exploatari nerationale si a pasunatului excesiv, la nivel mondial, a luat proportii ingrijoratoare fenomenul de desertificare, evident mai ales pe continentul African, unde daunele produse padurii nu pot fi justificate ecologic si nici economic prin pasunatul fondului silvic.

In actiunea distructiva a fondului forestier, un rol insemnat il are si poluarea aerului, care produce fenomenul de uscare al arborilor. In Europa, de exemplu, pe aproximativ 10 milioane hectare de padure, s-a semnalat uscarea arborilor de molid, brad, stejar si gorun, iar in tara noastra, asemenea fenomen a afectat 1,6 % din suprafata totala a padurilor. La uscarea arborilor a mai contribuit, de asemenea, poluarea de mare altitudine, cat si cea produsa de industriile chimica si petroliera, de fabricile de ciment, combinatele metalurgice si miniere.

Privite in ansamblu, importanta padurii si mentinerea echilibrului ecologic si actiunile distructive la care aceasta este supusa, se poate usor desprinde necesitatea colaborarii pe diverse planuri a tuturor specialistilor care activeaza in diferite sectoare productive si de cercetare ale agriculturii si silviculturii, in scopul prevenirii, refacerii si mentinerii echilibrelor ecologice, atat de importante vietii de pe Terra.

CAPITOLUL I

1. STATIUNEA FORESTIERA

1.1. Definiţia staţiunii. Scop.Terminologie

- Staţiunea forestieră sau biotopul(Figura 1) reprezintă :

o locul de viaţă al biocenozei(Figura 2)

o componenta sau subsistemul de natură anorganică

o mediul fizic al ecosistemului

Figura 1- Biotopul

- este alcătuită din :

o elemente ale reliefului

o elemente ale rocii sau materialului parental

o elemente ale solului

Aceste elemente constituie fondul climatic şi edafic de substanţă şi energie al biocenozei. Staţiunea forestieră asigură spaţiul aerian şi subteran. Producţia şi productivitatea ecosistemelor forestiere sunt influenţate de gradul de favorabilitate al staţiunii. Staţiunea forestieră este componenta cea mai stabilă a ecosistemului. Trebuie cunoscute aptitudinile fitocenotice ale staţiunii. Staţiunea forestieră este un subsistem integrat al pădurii

- biotopul = spaţiul mărginit de limitele ecosistemului = micromediu

- mediul ambiant (dinafara limitelor ecosistemului) = macromediu; el influenţează prin energia radiantă, precipitaţii, mişcarea aerului, etc;

Figura 2- Biotopul si biocenoza

1.2. Staţiunea ca sistem. Elemente componente

Ca orice sistem, staţiunea e definită prin :

1) – elemente componente

2) – conexiuni dintre ele

3) – stări

1) Elementele componente (relief, rocă, sol, climă) dau staţiunii caracter de :

a) – unitate fizico-geografică (geotop)

b) – unitate ecologică

a) Ca unitate fizico-geografică , ea reprezintă un areal limitat caracterizat prin următoarele elemente :

o Situaţia (aşezarea geografică) – latitudine, longitudine, altitudine

o unitate mare de relief (geomorfologică) şi forma de relief (câmpie, platou, versant : în cazul lor : expoziţie, pantă, poziţia)

o roca şi substratul litologic (sedimente moi, depozite de dezagregare)

o învelişul de sol : profunzime, orizonturi(Figura 3)

Fisiere in arhiva (1):

  • Componentele Statiunii Forestiere.doc

Alte informatii

PROIECT SUSTINUT IN CADRUL USAMVBT, FACULTATEA DE HORTICULTURA SI SILVICULTURA.