Contaminanții din produsele vegetale și condiționarea acestora

INTRODUCERE

În conformitate cu legea minimului şi respectiv a importanţei egale a tuturor factorilor de vegetaţie, plantele nu se pot dezvolta dacă unul din factori lipseşte, iar nivelul producţiei de biomasă este determinat de elementul cel mai scăzut în satisfacerea cerinţei fiziologice dat de unul din factori, dar şi de modul în care ceilalţi factori se află în proporţii optime sau şi ei prezintă deficienţe în satisfacerea deplină a cerinţelor.

Dezvoltarea plantelor agricole depinde de întregul ansamblu al factorilor ecologici, aceştia putând asigura condiţii minime sau maxime de producţie.

Totuşi o concentratie mai mare decât normală a unor substanţe din sol, ca nitraţii, nitriţii, amoniul, pesticidele, metalele grele, pot duce la contaminarea ireversibilă a produselor agricole.

Sursele de contaminare a solurilor cu aceste substanţe nedorite sunt multiple. În cazul metalelor grele acestea pot exista deja în scoarţa terestră, dar de asemenea pot fi introduse în sol datorată activităţilor umane. Soluri bogate în metale grele se regăsesc în special în zonele cu trafic intens, industrie metalurgica şi siderurgică, mine închise necorespunzător, utilizarea pesticidelor ce conţin metale grele etc. Utilizarea unor cantităţi necorespunzătoare (peste limită) a gunoiului de grajd, a pesticidelor ce conţin azot etc. duce la contaminarea solurilor cu nitriţi, nitraţi şi amoniu.

Contaminarea produselor alimentare constituie o ameninţare la adresa consumatorilor. Acumularea contaminanţilor în corpul uman provoacă o serie de boli mai grave sau nu în funcţie de natura contaminantului şi concentratia acestora în corp.

Având în vedere că plantele extrag de cele mai multe ori contaminanţii din sol, trebuie aplicată o monitorizare continuă a constituenţilor acestuia. În acest fel se poate determina la timp contaminarea produselor vegetale şi remedierea solurilor contaminate.

1.Contaminarea produselor agricole cu nitrati, nitriti si amoniu

Nitriţii şi nitraţii sunt componenţi naturali ai solului, proveniţi din mineralizarea substanţei azotate de origine vegetală sau animală datorată în primul rând microorganismelor existente în sol.

Legumele sunt alimente cu o valoare nutriţională deosebită datorită sursei permanente de vitamine, microelemente şi alte substanţe nutritive. Dezavantajul pe care îl prezintă consumul acestor produse este ca la un moment dat, în compoziţia lor apar unii compuşi cu caracter toxic pentru organismul uman: nitraţii si nitriţii. Prezenţa unor concentraţii mari de nitraţi, nitriţi, amoniu în produsele vegetale are o serie de efecte negative asupra organismului uman şi animal, şi anume: efect iritant, congestiv asupra mucoasei digestive, acţiune iritantă asupra rinichilor, acţiune nocivă asupra glandelor endocrine, acţiune hepatotoxică, acţiune neorotoxică. Cea mai importantă consecinţă a aportului mare de nitrat este formarea de substanţe cancerigene, şi anume formarea de nitrozoamine, puternic cancerigene.

1.1 Surse de nitraţi

Unul dintre nutrienţii cu rol esenţial în funcţionarea mediului acvatic este azotul. Azotul poate exista sub forma gazoasă (N2 atmosferic, NO2-), dizolvat (NO2-, NO3-, NH4+) sau sub forma "solidă" în materia organică.

Poluarea cu nitraţi provine mai ales din agricultură. Azotul e elementul esenţial pentru viaţă si în ape suferă foarte multe procese chimice și biochimice. Apare mai ales ca azotat, azotit, amoniu, azot gazos si 434y241e cel fixat în compușii organici, grupe între care există continue transformari/tranzitări, formându-se "ciclul azotului". Excesul duce la eutrofizare, contaminarea acviferelor, posibila afectare a sănătatii umane: methemoglobinemie la copii, cancer gastric.

Sursele de nitraţi sunt naturale și antropice. Sursele naturale sunt :

- Din precipitaţii: Oxizi de azot din atmosferă, produși de fulgere și de arderea combustibililor fosili; Aportul prin spălarea din roci și cenușa de vegetatie arsă;

- Din izvoare în urma dizolvarii lor la adancime în roci (nitratul având solubilitate crescută în ape);

- Din eroziunea solurilor ce contin azotat. Aceste surse "naturale" sunt adesea indirect tot antropice. Surse antropice "directe" sunt cele punctiforme (deversari de ape uzate continând azotati) si difuze, în principal azotatii proveniti din agricultura, din îngrasamintele chimice si din îngrasamintele naturale - gunoi de grajd - aplicate pe câmpuri, sau de la latrine.