Contaminarea Produselor Cerealiere cu Molibden

Capiolul 1

Prezentarea generala a molibdenului

Molibdenul se găseşte în natură mai ales sub formă de molibdenit (sulfura de molibden, MoS2), şi wulfenit (molibdat de plumb, PbMo04). Urme de molibden se găsesc în toate plantele şi chiar în corpul animal.(7)

Molibdenul se extrage de obicei din molibdenit. Acesta se supune flotaţiei pentru îmbogăţire, după care sulfura se transformă în oxid (prin. prăjirc). Oxidul se reduce cu hidrogen la molibden metalic.

Deoarece molibdenul are punctul de topire foarte înalt, metalul se obţine sub formă de pulbere. Aceasta se presează în bastonaşe, care apoi sînt supuse unui curent electric alternativ, în atmosferă de hidrogen ; prin încălzire pina aproape de topire, metalul devine compact.(7)

Molibdenul, sub formă compactă, este un metal cu luciu argintiu, dur, greu fuzibil şi stabil la aer; la temperaturi ridicate se oxidează în cu¬rent de oxigen, formînd oxidul de molibden, Mo03. De asemenea, reacţio¬nează la temperatura obişnuită cu fluorul, iar la temperatură înaltă cu clorul şi bromul; cu carbonul formează carburi foarte dure(7)

Oxidul de carbon,sub presiune înaltă, reacţionează cu molibdenul' în stare de pulbere şi rezultă un hexacarbonil, Mo(CO)fi. Acizii minerali diluaţi nu îl atacă; acidul azotic şi acidul sulfuric concentat II pasivizează. Este atacat de un amestec de acid azotic şi acid fluorhidric

Molibdenul în stare pură este folosit pentru confecţionarea de anti-catozi în tuburile pentru raze X şi de electrozi pentru susţinerea firelor de wolfam in becurile electrice; înlocuieşte bine platina pentru contacte electrice.(7)

Aliajele molibdenului cu fierul, feromolibdennl, care se obţine în cup¬tor electrice prin topirea oxidului de molibden cu oxid de fier şi cărbune, adăugat H «cantităţi mici oţelului îi conferă mare duritate şi rezistenţă; de aceea, el este folosit pentru oţeluri speciale, pentru tunuri, blindaje, cupole precum şi la prepararea oţelurilor rapide şi antiacide.(7)

COMBINAŢIILE MOLIBDENULUI

Deşi cunosc diferiţi oxizi ai molibdenului cuprinşi în seria Mo02-Mo03, importanţă practică au trioxidul de molibden, Mo03, şi moibdaţii care derivă din acesta.(7)

Trioxidul de molibden, Mo03, se obţine prin încălzirea la aer a molibdenului, sulf urii de molibden sau a altor compuşi, mai ales a molibdatului de amoniu. Este o pulbere albă care la încălzire devine galbenă. Reacţionarea bruscă cu hidroxizii alcalini, cu hidroxidul de amoniu şi cu carbonaţii alcalini,rezultînd molibdaţi. Cu apa reacţionează foarte puţin (solubilitatea în apă a Mo03 este 0,2%).

Trioxidul de molibden dihidratat, Mo03.2H20, rezultă în timp, ca un precipitat galben cristalin, la 1l de soluţiilor de molibdat de amoniu cu acid azotic. Se cunoaşte şi Mo03.HaO. Aceste substanţe au fost consi¬derate a fi acidul molibdenic, dar nu s-a reuşit să se pună în evidenţă nici un compus cu compoziţia MoO.(7)

Molibdaţii cei mai simpli au compoziţia corespunzătoare formulei .MoCyr adică conţin 1 mol Mo03 la 1 mol M|0 ; majoritatea molibdaţilor conţin însă mai mulţi moli Mo03 la 1 mol M0, adică sînt polimolibdati

După campoziţia poliacizii molibdenului sînt de două tipuri :1) izopoliacizi, care coiţin. numai molibden, oxigen şi hidrogen şi 2) licteropoliacizi, care conţin şi unul sau doi atomi de alt element alături de molibden, oxigen şi hidrogen, se deosebesc: izopolimolibdaţi şi heteropolimolibdaţi.(7)

limolibdaţii rezultă la acidularea unei soluţii de molibdat, (alcalin )concentraţia soluţiei de molibdat se potriveşte la circa 0, începe polimerizarea cu formare de ion paramolibdal, [Mo7021]6~

Se mai cunosc şi alţi izopolimolibdaţi, de exemplu, metamolibdafi, MJ.4MO03.MH20, care sînt tetramolibdaţi, cum şi octamolibdaţi, [Mo8026]G etc.

Heteropolimolibdaţii rezultă la acidularea unei soluţii de molibdat care mai conţine alţi oxoanioni . Acizii liberi respec¬tivi şi sărurile sînt solubile în apă; ca şi izopoliacizii sînt descompuşi de baze tari Se cunosc un număr mare de heteropolimolibdaţi (cu P5f, As5+, Si4-, Ge4i- etc).(7)

Combinaţii ale molibdenului în alte stări de oxidare. 1. Combi¬naţii cu oxigenul. Oxizii molibdenului în stări de oxidare mai mici decât +6 sînt relativ puţin importanţi. Pentoxidul de molibden, Mo205, o pulbere violetă, aproape neagră, se formează prin încălzirea hidroxidului de molibdenil, MO(OH)3, într-un curent de-gaz inert. Acest hidroxid se obţine sub forma unui precipitat ruginiu, prin tratarea sărurilor de Mo, cu o soluţie de amoniac. Bioxidul de molibden, Mo02 o pulbere brună-violetă, conducînd bine curen¬tul electric, insolubilă în baze, se formează prin reducerea trioxidului de mo¬libden cu H2.(6)

Albastrul de molibden, care ia naştere la tratarea unei soluţii slab acide a unui molibdat,' cu un agent reducător ( hidrazină.,. glucoza etc.) şi dă, în apa, soluţii coloide stabile, de culoare albastră, este un amestec de oxizi şi hidroxizi ai molibdenului, corespunzind unor stări de oxidare de la + 4 la +6.

Combinaţiile molibdenului în starea de oxidare +6. 1. Trioxidul de molibden, Mo03, este, în condiţiile normale, cel mai stabil dintre toţi oxizii molibdenului, el fiind produsul,final de oxidare, la calcinarea în aer, atît a molibdenului metalic, cît şi a multor combinaţii, de ex. a sulfurilor. în stare pură, trioxidul de molibden se obţine prin calcinarea molibdatului de amo¬niu sau prin fierberea repetată a acestei sări cu HN03, pînă Ia evaporare. Sc obţine astfel o pulbere albă, ce, se colorează galben la încălzire şi începe să sublimeze înainte de1 punctul de topire (795c). în apă şi în acizii diluaţi, trioxidul de molibden este insolubil (afară de HF şi de H2S04 concentrat), în hidroxizii şi în carbonaţii alcalini, precum şi în soluţia de amoniac, se dizolvă însă uşor, formînd molibdaţi şi comportîndu-se deci ca anhidrida unui acid molibdenic.(6)

Molibdaţi. Din soluţia de Mo03 în amoniac se poate obţine molibdatul de amoniu normal. Cînd nu se iau precauţii speciale, se formează însă paramolibdatul de amoniu, •(NH4)0Mo7O24 • 4 H20. Această sare este com¬ponenta principală, a molibdatului de amoniu obişnuit din comerţ; despre structura ei şi a altor polimolibdaţi

Soluţia de molibdat de amoniu, acidulată cu mult acid azotic, este un. reactiv adesea întrebuinţat pentru recunoaşterea şi dozarea acidului fosforic, cu care formează un precipitat galben de fosformolibdat de amoniu . Precipitate similare formează şi acizii arsenic şi silicic. Despre sărurile acestor heteropoliacizi. (6)

Molibdaţii nu au caracterul oxidant caracteristic cromaţilor.

Combinaţii halogenate. Hexafluorura de molibden, MoF6, este singura halogenură binară a molibdenului în starea de oxidare -6. Se obţine direct din elemente, ca o masă cristalină albă, volatilă şi higroscopică (p.t. 17,5°,p.f.. 35°). Cu fluorură de sodiu, formează fluoro-complexul Na2[MoF8].Oxi-fluorurile de molibden (VI), MoQF4 şi MoOcF2, se obţin din MoF6 ,prin hidroliză, sau mai bine prin fluorurarea metalului în prezenţă de oxigen.în soluţie apoasă formează oxifluoromolibdati, cristalizaţi, de ex, K2[Ho02F4] • H20.(6)