Daunatorii castanului

Imagine preview
(8/10)

Acest proiect trateaza Daunatorii castanului.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier docx de 27 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Agronomie

Cuprins

Introducere
CAP. I Importanţa culturii
CAP.II Principalii dăunători ai castanului
2.1. Principalele boli ale castanului
2.2. Principalii dăunători ai castanului
CAP. III Combaterea integrată a dăunătorilor
3.1. Metode agrofitotehnice
3.2. Metode fizice
3.3. Metode fizice
3.4. Metode biologice
3.5. Metode chimice
Concluzii
Bibliografie

Extras din document

Introducere

Castanul ornamental (Aesculus hippocastanum) este un arbore foios de cultură, ornamental foarte răspândit în ţara noastră, constituind un element decorativ în spaţiile verzi, grădini botanice, parcuri. Este un arbore exotic originar din Asia Mică, făcând parte din familia Hippocastanaceae, în Europa a afost introdus mai întâi în munţii din Peninsila Balcanică şi apoi în Europa Centrală.

În spaţiul românesc se găseşte pretutindeni de la câmpie până la munte, având o valoare ornamentală extraordinară datorită amplitudinii sale climatice, rezistenţei la secetă şi geruri, lacondiţii variate de sol.

În Evul Mediu se găsea cultivat pe lângă conacurile boiereşti, ca arbore ornamental, dar avea şi alte întrebuintări scorţa era folosită pentru tabacit şi vopsit, în timp ce fructele erau folosite ca medicament naturist pentru bolile rumatice şi hemoroizi.

Sunt cunoscute 8 specii de castan, în SUA sunt cultivate 2, în China și India 5, iar în Japonia doar una. În Europa este comun castanul cu flori albe (Aesculus hippocastanum). În flora României sunt menționate 7 specii de castan ornamental cultivate în diferite zone pentru aspect decorativ. Dintre acestea cele mai folosite în amenajări peisagistice sunt: Aesculus hippocastanum L. (cu flori albe), Aesculus flava Ait. (cu flori galbene), Aesculus pavia L. (cu flori roșii – purpurii), Aesculus carnea Hayne (cu flori roșcate).

Frumusețea arborilor de castan ornamental este periclitată de dezvoltarea bolilor si dănătorilor, care atacă în special aparatul foliar, arborii căpătând un aspect de diapauză hiemenală timpurie. Dăunătorii sunt răspândiți în toate zonele unde există culturi de castan.

Dintre cele mai semnificative boli care afecteazǎ castanul ornamental, amintim: Boala de cernealǎ (produsǎ de ciuperca Phytophtora cambivora); Fainarea (produsă de ciuperca Microsphaera alphitoidea); Pǎtarea frunzelor (produsǎ de ciuperca Mycosphaerella maculiformis); Cancerul scoarței (produs de ciuperca Endothia parasitica); Uscarea ( produsǎ de ciuperca Melaconis modonia).

Dǎunǎtorii care afecteazǎ castanul ornamental sunt: Pǎduchele țestos al teiului (Lecanium coryli L.); Pǎduchele țestos din San Jose (Quadraspidiotus perniciosus Comst.); Cariul lemnului (Anisandrus dispar F.); Cotarul verde (Operophtera brumata L.); Croitorul “viespe” (Plagionotus arcuatus L). ; Croitorul lemnului (Phytomatodes testaceus L.); Croitorul mare al lemnului de stejar (Cerambyx cerdo L.).

Din anul 1985 pe continentul nostru s-a semnalat pentru prima dată apariția și daunele speciei Cameraria ohridella, identificată în Republica Macedonia. De la această dată insecta s-a răspândit cu repeziciune în Austria, în țările vecine și azi este semnalată în aproape toate țările Uniunii Europene. În țara noastră, molia minierǎ Cameraria ohridella a fost identificată pentru prima oară la Lovrin, județul Timis (Sandru, 1998, Visoiu si Posta 2000) și la Cluj-Napoca de către Rakosy în 1999. Întrucât dăunătorul a fost semnalat apoi în centrele urbane din toată țara, de la Iași la Timișoara și în sud la Constanța, se impune luarea de măsuri corespunzătoare, de reducere a densității populației.

CAP. I Importanţa culturii de castan

Castanul prezintă importanță peisagistică, dar și importanță economică și farmaceutică și cosmetică. Frunzele, scoarța și mai ales fructele și semințele, prezintă importanță pentru medicina umană și vetreinară, având următoarele calități: antihemoroidal, antiinflamator, decongestiv, astringent, protector capilar, antigustos, febrifug, antiverucos, antiflebitic, homeostatic, tonic, antiprostatic.

Scoarța conține acid esculitanic, derivați oxicumarinici, saponine ca escina și exicigenina, taninuri mixe. Prezența escininei produce în unele cazuri intoxicații manifestate prin neliniște, frică, febră, greață, dureri de cap, dureri de abdomen, vomă, diaree, sete, somnolență, delir, paralizie facială. Se prescriu vomitive și analeptice circulatorii.

Semințele se adună în perioada septembrie – octombrie, pe măsură ce cad din copaci și se pun la uscat în straturi până la 20 cm grosime, vânturându-se zilnic și se păstrează în săculețe de pânză. Acestea conțin amidon, zaharuri, ulei gras, baze purinice, saponozide triterpenice, escina, derivați flavonoidici, glucozizi ai cvercetoluluiși cameforului, spirezoid.

Proprietățile terapeutice urilizate în dermatologie sunt cele flebotonice, vasoconstrictoare venoase, reducătoare a fragilității capilarelor, antiendematoase, capilar – protectoare, antiinflamatorii, homeostatice, de tip vitamina P, fotoprotectoare. Se folosește în cazul afecțiunilor venoase și capilare precum varice, flebite și tromboflebite, degerături, impetigo, plagi infectate, cangrene, fotosensibilități, cuperoză, tenuri foarte grase.

Fisiere in arhiva (1):

  • Daunatorii castanului.docx

Bibliografie

Introducere
CAP. I Importanţa culturii
CAP.II Principalii dăunători ai castanului
2.1. Principalele boli ale castanului
2.2. Principalii dăunători ai castanului
CAP. III Combaterea integrată a dăunătorilor
3.1. Metode agrofitotehnice
3.2. Metode fizice
3.3. Metode fizice
3.4. Metode biologice
3.5. Metode chimice
Concluzii
Bibliografie