Eficiența economică a mecanizării agriculturii - studiu de caz SC Agrotehnica SA

Introducere

Agricultura este o ramură traditională a economiei românesti care are ca mijloc de productie fondul funciar agricol (totalitatea terenurilor situate între granitele unei tări, inclusiv cele aflate sub ape ),care asigură produsele alimentare necesare populatiei, materii prime unor ramuri industriale si produse pentru export

Se practică în tara noastră încă din perioada preistorică, multă vreme predominând păstoritul, practicat în mai multe forme inclusiv transhumanta (pendularea turmelor in functie de anotimp din zonele inalte in cele joase). În secolul al-XIX-lea după Pacea de la Adrianopol, structura modului de utilizare al terenurilor se modifică în favoarea culturii plantelor, mai ales cereale, Romania devenind ,,grânarul Europei” în secolul al-XX-lea.

În a doua jumătatea a secolului al-XX-lea , a fost sesizat un anumit progres în agricultură datorită :mecanizării, chimizării, irigatiilor, etc., dar în ansamblu datorită colectivizării se remarcă interesul redus al tărănimii pentru productie

După 1990 agricultura romanească se confruntă cu următoarele dificultăti:

-puternica gragmentare a terenurilor agricole ca urmare a retrocedărilor din 1991(legea 18)

-lipsa fondurilor pentru investitii

-dezafectarea sistemelor de irigatii ( 3 mil. Ha 1989, 1,1 mil. Ha 2002)

Conditiile naturale si sociale care influentează productia agricola sunt:

1. Conditiile naturale, reprezentate la rândul lor de:

- relief- joacă rol de prag termic, determinând o diferentiere a practicilor agricole pe mari unităti de relief:

*zonele montane- unde predomină cresterea animalelor

*zonele de deal si podis unde predomină viticultura si pomicultura, cresterea animalelor

*zonele de câmpie –predomină cultura cerealelor, plantelor industriale si legumicole

- clima –în general favorabilă, uneori apar fenomene care compromit partial recoltele (înghet, secete etc)

- solurile-sunt cu fertilitatea ridicată în câmpie (molisoluri), medie în zonele de deal si podis (argiluvisoluri si cambisoluri), fiind uneori afectate de procese geomorfologice necesitând lucrări ameliorative

2. Conditiile tehnico-materiale –reprezentate de mecanizare si chimizare, indică faptul că România se află mult în urma altor tări (10 tractoare /1000 ha, 50 kg îngrasăminte /ha)

3.Conditiile demografice –cresterea numărului populatiei impune productii mai mari si mai diversificate; în acelasi timp în zonele cu densităti mari ale populatiei se impune practicarea unor culturi ce necesita fortă de muncă mai numeroasă, iar în zonele cu densitate redusă, mecanizarea agriculturii

4.Conditiile industriale –sunt reprezentate de ramurile industriale care conditionate de repartitia culturilor agricole (întreprinderile de zahăr, ulei, conserve etc), astfel remarcandu-se, în vederea reducerii costurilor de productie, amplasarea acestora în zonele de cultură

Fondul funciar =23,7 mil ha

Cuprinde :

-terenurile agricole -14,8 mil ha ?(62%)- reprezintă totalitatea terenurilor utilizate în agricutură si include :

*terenuri arabile -9,4 mil ha

*păsuni si fânete naturale-4,8 mil ha

*vii si livezi-0,6 mil ha

-suprafetele forestiere - suprafetele ocupate cu păduri -6,6 mil ha

-apele si baltile -0,8 ml ha

-alte suprafete -1,5 mil ha

Formele de proprietate ale terenurilor sunt :

-privată -78%

-de stat -aproximativ 12%

-publică-aproximativ 10%

Formele de organizare :

-gospodăriile agricole individuale –cele mai numeroase

-exploatatiile agricole familiale

-exploatatiile agricole comerciale –cele mai competitive

-societătile autonome :Romcereal, statiile de cercetare

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII PRIVIND EFICIENȚA ECONOMICĂ A MECANIZĂRII AGRICULTURII

1.1 Conceptul de eficientă economică

Analiza gradului de dezvoltare a unui sistem economic, a capacitătii lui de supravietuire, a directiei de dezvoltare finală, presupune definirea si măsurarea exactă a eficientei economice.

De aceea un rol important revine conceptului de eficientă economică, aceasta realizând legătura dintre resursele alocate pentru desfăsurarea unei actiuni si rezultatele obtinute de pe urma acesteia, concept care orientează dozarea resurselor spre acele domenii de activitate unde se asigura folosirea cu eficientă maximă a acestora în conditiile unei dezvoltări rationale, armonioase a economiei nationale.