Filiere agroalimentare - filieră cărnii de porc

Introducere

Datorită calităţilor sale biologice, specia porcină este una din speciile mari producătoare de carne, asigurînd în prezent peste 30 % din consumul mondial.

Pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei a sporit şi consumul produselor de origine animală şi mai ales al consumului de carne. De aceea, acestei specii îi revine un rol deosebit în asigurarea cerinţelor crescute de carne. Importanţa se datorează compoziţiei chimice a cărnii, valorii energetice superioară faţă de celelalte specii de animale, precum şi posibilităţilor de conservare pe timp îndelungat. În plus, în România, carnea de porc este un produs tradiţional, cu un consum mai mare în perioada sărbătorilor de iarnă. Carnea de porc este foarte solicitată ca aliment, putîndu-se consuma atât în stare proaspătă, cât şi sub formă de preparate, precum şi în industria alimentară, folosindu-se pentru un sortiment variat de conserve.

Creşterea porcinelor se practică în toate zonele ţării, în fermele gospodăreşti, gospodăriile personale sau în marile complexe industriale. Această activitate se practică în flux continuu, fără caracter sezonier, (porcii putând fi sacrificaţi la orice vârstă, de preferat însă la vârsta de 7-8 luni, cu o masă corporală de 100-110 kg), ceea ce permite o mare flexibilitate a comercializării.

Capitolul I – Prezentarea filierei

1.1. Etapele filierei

Sectorul agroalimentar al unei ţări se formează în procesul de organizare a filierelor de produs, în strânsă legătură cu schimbările care au loc în cerinţele consumatorilor şi evoluţiile pieţei.

În statele membre ale Uniunii Europene, organizarea filierelor pe produs sau grupe de produse respectă reglementările comunitare privind Organizările Comune de Piaţă, dar se aplică şi reglementări naţionale şi locale specifice.

Studierea filierelor agroalimentare prezintă un interes deosebit, datorită preocupărilor oamenilor de a cunoaşte ce se întâmplă cu produsele obţinute de fermieri şi cum ajung la consumator, cine sunt intermediarii şi ce rol au, ce transformări suferă produsele. Aceste preocupări se referă la competiţie, performanţă şi utilizarea cât mai eficientă a resurselor.

Începând cu anul 1984, noţiunea de filieră agroalimentară se regăseşte în toate documentele Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie - FAO.

În anul 1986, Malassis defineşte filiera ca fiind itinerariul parcurs de un produs (sau un grup de produse) în interiorul sistemului agroalimentar. Ea presupune ansamblul agenţilor (întreprinderi şi administraţii) şi operaţiilor (producţie, repartiţie şi finanţare) care concură la formarea şi la transferul produselor până în stadiul final de utilizare, şi mecanismele de ajustare a fluxurilor factorilor şi produselor de-a lungul filierei şi în stadiul final.

Filiera se defineşte în raport cu piaţa de consum şi cu ansamblul canalelor de distribuţie şi aprovizionare utilizate de toţi producătorii care intervin pe piaţă.

Obiectivele principale ale filierei sunt:

– asigurarea securităţii alimentelor;

– utilizarea raţională a resurselor agricole;

– creşterea productivităţii muncii;

– creşterea valorii adăugate;

– reducerea costurilor pe unitatea de produs şi a altor costuri la nivel de fermă;

– creşterea profitului şi a rentabilităţii;

– creşterea calităţii producţiei şi a produselor;

– promovarea realizărilor ştiinţei şi tehnologiilor moderne, mici consumatoare de energie şi curate în vederea asigurării sănătăţii oamenilor şi animalelor şi a protecţiei mediului.

Etapele unei filiere sunt: