Helicicultură - fermă de melci

Introducere

Zootehnia este intr-o crestere dinamica, mai mult decat orice alt sector din agricultura. Acest sector va fi pana in 2020 cel mai important sector agricol in termeni de valoare adaugata. Ca urmare a cresterii populatiei si veniturilor, a urbanizarii rapide si a schimbarii obiceiurilor de hrana, se observa o expansiune fara precedent a industriei zootehnice in tarile dezvoltate, unde productia de carne pe cap de locuitor se asteapta sa creasca cu aproape 50 % intre anii 2002 si 2020. Cererea mondiala de oua se asteapta sa creasca cu 35% iar cererea de lapte cu 25%, pe aceeasi perioada.

Productia de animale aflata in crestere exercita presiune crescuta asupra resurselor naturale. De aceea zootehnia se diversifica, sunt extinse ramuri precum: cresterea broastelor, racilor, strutilor sau a melcilor.

Importanta si evolutia produsului la nivel mondial si national

In ultimii ani, consumul de melci s-a marit incet-incet in intreaga lume, iar in zonele unde acestia traiau in stare de libertate s-a ajuns la o diminuare progresiva a acestor moluste gustoase. Intre timp, piata mondiala s-a extins si ocupa noi teritorii in care inainte nu se cunostea gastronomia acestei moluste.

Inainte era suficienta culegerea din aer liber in timpul primaverii pentru a satisface cererile pietei, iar terenurile prezentau conditi pentru o crescatorie naturala ideala.

Cresterea progresiva a poluarii atmosferice, alaturi de dezvoltarea unei agriculturi tot mai specializate si mai intensive, cu folosirea de ingrasaminte azotate, a distrus progresiv acel mediu indispensabil pentru reproducerea libera in natura a melcilor.

Excluzand anul catastrofei Chernobyl-ului, s-au inregistrat constant cresteri, atat in vanzarea produselor proaspete, cat si a celor conservate. In 2004 s-a ajuns la o crestere de aproape 10% comparativ cu anul precedent, acest lucru ducand inca o data la cresterea importurilor.

In anul 2004, s-au tranzitat pe pietele generale si in industriile de prelucare circa 250.000 chintale de melci Helix (vii, conservati si congelati); din acestia, 40% de provenienta din crescatorii iar restul de 60% de import.

Acesti factori, luati in ansamblu cu remarcabila crestere a consumului, a impus necesitatea obtinerii melcilor din crescatorii organizate de om cu scopul de a obtine o productie marita in cel mai scurt timp posibil.

Datorita mainii de lucru reduse si utilizarea de terenuri marginale si putin productive, si mai ales pentru investitia scazuta de bani, helicicultura a devenit o activitate raspandita.

De la spatiile improvizate ale culegatorilor si crescatorilor si dupa diferite incercari si experimentari efectuate in cele mai diferite conditii climatice, s-a ajuns la cresterea biologica completa, reprezentata de sectoare amenajate special pentru reproducere si altele atribuite pentru ingrasare si finisare.

Pentru a organiza si experimenta acest tip de crescatorie, au fost ani fructuosi si bogati in initiative; ani care, de asemenea, au evidentiat dificultatile de caracter biologic si zootehnic pentru productia economica a molustelor si s-a demonstrat ca helicicultura nu este o activitate usoara si de randament imediat.

Importanta si evolutia la nivel mondial

Melcul a fost apreciat inca din antichitate pentru gustul carnii sale. Cochiliile de melci au fost gasite in excavatiunile arheologice, un indiciu cum ca melcii ar fi fost consumati inca din timpurile preistorice. In Roma antica melcii erau ingrasati in gradini formate din cochilii inainte de a fi mancati. Cartea "Virginia Farmer" descrie tinerea melcilor intr-un mediu friguros si umed, aducandu-se roua daca este necesar, fiind tinuti pe o insula prevenind astfel scaparea lor, suplimentand vegetatia si ingrasandu-i cu faina de grau. Pliny a descris gradina de melci a lui Fluvius Hirpinius de acum 2000 de ani ca avand sectii separate pentru diferite specii. Hirpinius isi hranea melcii cu vin si mancare (teorie nefondata), dar trebuie notat faptul ca ei puteau fi omorati daca o farfurie adanca era umpluta cu bere statuta. Acum 100 de ani, dintr-un sat din sudul Germaniei s-au trimis într-un an (1908) 4 milioane de melci, la Paris. Citind unele surse Franta exporta melci maro de gradina in California in anii 1850, fiind considerati drept escargot, adica o delicatesa. Alte surse afirma ca imigrantii italieni au fost primii ce au adus melcii in SUA.

Cei mai importanti importatori de melci sunt Franta si Italia desi restaurantele celorlalte tari nu refuza includerea melcilor in meniuri, importul SUA de melci a fost de mai bine de 4,5 milioane USD in 1995 si a provenit din 24 de tari. Acest import include melci vii, proaspeti, inghetati sau deja preparati. Exportatorii majori sunt Franta, Indonezia, Grecia si China. Exportul SUA a constat in melci vii, inghetati cu o valoare de 55.000 catre 13 tari, in special Japonia, Olanda si U.K. Aceasta publicatie furnizeaza imaginea generala asupra cresterii melcilor comestibili terestri si demonstrand profatabilitatea acestei afaceri.

Numarul crescatorilor de melci s-a marit semnificativ, astfel numai in Italia in anul 2004 existau deja 10.000 de helicicultori cu o suprafata utilizata de circa 9.500 de hectare, iar numarul acestora creste in continuare.

Proaspeti sau congelati, sub forma de conserva sau semipreparate, nimeni nu poate contesta gustul deosebit al melcilor, un produs gastronomic prin excelenta francez. Cu o piata estimata intre 30.000 si 40.000 de tone de melci vii, Franta ramane cel mai important consumator din lume. Pentru ca productia proprie nu poate acoperi cererea, francezii importa in jur de 20.000 de tone de melci anual.

Importanta si evolutia la nivel national

Romania, o tara in curs de dezvoltare, nu reprezinta o exceptie. In urma atragerii fondurilor straine de investitie in agricultura, in ultimii ani s-au demarat mai multe afaceri netraditionale, care s-au adeverit a fi extrem de profitabile. Numarul persoanelor interesate de astfel de afaceri creste in permanenta.

Locuitorii Banatului sarbesc au fost primii care s-au ocupat de cresterea melcilor in aceasta parte a Europei. Iar in scurt timp dupa aceasta la Timisoara s-a deschis si prima reprezentanta a companiei italiene Alimenti Naturali Prodotti Biologici, care se ocupa cu productia si comercializarea melcilor.

Exemplul banatenilor a fost preluat cu rapiditate, astfel incat acum exista ferme pe tot teritoriul Romaniei: Botosani, Iasi, Braila, Galati, Calarasi, Dolj, Brasov, Alba-Iulia, Covasna, Hunedoara si in multe alte localitati.

Extinderea afacerii in Romania a fost impulsionata in primul rand prin atragerea de fonduri straine, mai ales prin Programul Sapard, care ofera o finantare cuprinsa intre 5.000 si 200.000 de euro.

O dovada a rentabilitatii cresterii melcilor o reprezinta si faptul ca preturile de achizitie sunt cotate la bursele din Paris, Barcelona si Madrid. In prezent, un kilogram de Helix Aspera costa in jur de 4 euro, dar exista o tendinta de scumpire, mai ales in urma atacului gripei aviare, dar si pentru ca afacerile cu melci aduc profituri mari. Proprietarul unei microferme de crestere a melcilor poate baga in buzunar peste 13.000 de euro anual.