Implementarea PAC în România

I. CARACTERISTICI ALE AGRICULTURII ROMÂNEŞTI DE ASTĂZI

- Situaţia curentă în sectorul agricol românesc

Agricultura reprezintă 6% din PIB-ul țării (anul 2007), față de 12,6% în 2004. De asemenea, proporţia populaţiei angajate în agricultură rămâne foarte ridicată. După un vârf de 41% în perioada 1999-2001, când o mare parte din muncitorii disponibilizaţi în industria mineritului şi prelucrătoare au îngroşat rândurile populaţiei agricole, aceasta s-a stabilizat la un nivel de 30% în 2006.

In prezent, circa trei milioane de români lucrează în agricultură, aproximativ 30% din totalul persoanelor ocupate (august 2009), comparativ cu doar 4-5 procente în țările occidentale. Agricultura României este departe de ceea ce se practică în Europa atât ca producție, cât și ca tehnologie.

Din punct de vedere al mecanizării, la sfarsitul anului 2009 situația se prezintă astfel: România dispune de o dotare cu tractoare și utilaje agricole printre cele mai slabe din Europa, încărcătura pe fiecare tractor fiind de aproximativ 54 de hectare, comparativ cu UE, unde media este de numai 13 hectare. Parcul intern de tractoare se ridică la circa 170.000 de unități, din care circa 80% sunt îmbătrânite. Spre deosebire de Occident, unde tractoarele sunt considerate vechi la 3.000-4.000 de ore, în România încărcătura pe tractor ajunge chiar și la peste 12.000 de ore de utilizare.

Problemele majore ale agriculturii din România sunt: lipsa unor investiții majore în agricultură (nu atât din cauza lipsei fondurilor de finanțare, ci mai degrabă din dificutatea accesării acestora), fărâmițarea pământurilor, litigiile legate de proprietate și tehnologia precară. Aceasta a determinat cresterea ineficientei in alocarea resurselor cu consecinte asupra cresterii si competitivitatii fermierilor romani si a intregului sector agricol.

Produsele românești nu corespund întotdeauna standardelor de calitate ale UE, ceea ce și explică lipsa prezenței pe piețele externe, în timp ce importurile cresc de la an la an, fostul grânar al Europei în perioada interbelică devenind un importator net, pe anumite segmente - exemplele cele mai concludente sunt carnea, fructele și legumele.

Agricultura Romaniei ramane o agricultura de subzistenta, problemele structurale ale acesteaia fiind dificil de rezolvat.

- Între tendintele pozitive ale agriculturii romanesti, mentionam :

- România are un potential agricol important, dar neexploatat la nivel optim. Dupa suprafata terenurilor agricole, România este pe locul al doilea dupa Polonia în cadrul tarilor Central si Est Europene si pe locul 7 în UE – 27. În plus, atât solul, cât si conditiile climatice sunt favorabile agriculturii. Importanta agriculturii în economia româneasca a fost semnificativa, în ultimii ani. În perioada 1999 – 2002, de exemplu, aportul agriculturii în PIB a fost de 10,7 – 13%.

- Majorarea ponderii sectorului animal în structura productiei agricole (2002 – 2004).

- Productivitatea la cultura grâului dur depaseste nivelul mediu din UE.

- Trend pozitiv la productia de lapte.

- Integrarea tot mai activa a comertului agricol în comertul european (peste 60% din exporturile agricole merg pe relatia UE si CEFTA;

- Importanta eco-turismului. Conform unui studiu olandez, România este a patra tara ca preferinta pentru turistii din UE, care apreciaza autenticitatea traditiilor din spatiul rural (carutele, oieritul si agricultura traditionala), precum si activitatile ecoturistice (calarie,etc.).

- Existenta zonelor montane este un avantaj si nu un handicap.

- Tendinta favorabila în dezvoltarea agriculturii organice (de la 18.690 ha la 140.000 ha).

- Dintre problemele de solutionat mentionam:

- Dinamica PIB-ului agricol si a populatiei ocupata în agricultura au avut, pâna în 2004, un trend neconcordant cu tendintele din UE. PIB-ul agricol a scazut la 11%, iar populatia ocupata în agricultura a crescut de la 28% în 1990, la 40% în 2001. În UE, ponderea agriculturii în PIB a fost, în 2001, de 1,7%, iar populatia din agricultura de 4,2%.