Importanța Pajiștilor

I. Agricultura.

Agricultura reprezintă o ramură importantă a economiei româneşti deoarece România beneficiază de toate formele de relief ceea ce permite asigurarea de produse alimentare necesare populaţiei precum şi producţia de materii prime pentru ramurile industriale. Astfel condiţiile de mediu şi sociale influenţează condiţiile naturale determinând o diferenţiere a practicilor agricole pe mai multe unităţi de relief.

În altă ordine de idei agricultura reprezintă un domeniu care ar trebui să ridice considerabil economia României, însă acest deziderat nu s-a produs până în prezent. În ultimii ani am fost bombardaţi cu diverse produse importate şi implicit ne-am obişnuit să nu mai acordăm atenţie produselor româneşti. În acest context ar fi necesară o relansare durabilă a agriculturii şi implicit a spaţiului rural românesc, dar mai ales, aceasta ar stopa migrarea forţei de muncă la oraş şi în străinătate. De asemenea comercializarea produselor alimentare pe piaţa internă şi exportarea acestora ar creşte starea de sănătate a populaţiei.

Astfel în prezenta lucrare voi identifica rolul şi importanţa pajiştilor în agricultura din România pornind de la definirea termenului, clasificarea sa precum şi caracteristicile principale.

II. Pajiştea.

Pajiştea reprezintă o suprafaţă de teren ocupată cu vegetaţie ierboasă permanentă, alcătuită din specii ce aparţin mai multor familii de plante, dintre care cele mai importante sunt gramineele şi leguminoasele perene.

Pajistile sunt de mai multe feluri:

Pajistile naturale, s-au instalat spontan fara să fie însămânţate de om.

Pajisti naturale primare, unde vegetatia ierboasă pionieră este instalată direct pe roca-mamă. Acestea sunt răspandite în diferite regiuni ale globului, unde formarea padurilor nu a fost permisă din cauza unor factori ecologici. Pajistile sunt reprezentate de stepa ruseasca, preeria cu ierburi înalte sau marile câmpii americane cu ierburi scunde, tundra nordica si tundra de altitudine. În România, pajistuile naturale primare sunt reprezentate prin ochiurile de stepă din sud-estul ţării şi prin pajiştile alpine, întinzandu-se pe o suprafaţă de circa 100000 hectare.

Pajiştile au format sub învelişul vegetal soluri negre, adânci, fertile, soluri de tip cernoziomic, sau preerie. O data cu dezvoltarea agriculturii, o parte din pajisti au fost arate si cultivate , terenurile reprezentând astazi marile grânare ale lumii. Pajistile s-au restrâns, ramanand suprafeţe mici sub forma de insule, deoarece erau improprii culturilor agricole.

Pajişti naturale secundare, unde vegetaţia s-a instalat spontan în locul padurilor defrişate, sau mistuite de incendii. Aici apare şi intervenţia omului, deoarece acestea pajisti sunt naturale, dar fara intervenţia omului acestea ar reveni, în funcţie de stadiul lor de evoluţie la paduri sau mărăcinişuri.

Pajistile de acest tip se întind pe suprafeţe imense, iar datorita climatului mai umed şi mai racoros prductivitatea lor este mai mare decat a pajiştilor primare. La noi în ţară, aceste pajişti se întind pe o suprafaţă de peste 4,5 milioane de hectare, de la nivelul mării pana la etajul subalpin.

Pajiştile permanente. Intervenţia omului, a animalelor crescute de e, a agriculturii în ecosistemele de pajişti s-a accentuat, pajiştile restrângânduse pe suprafeţe mici sau în parcuri naturale. Pajiştea naturală primară delimitează ecosistemele bine conturate, introducandu-se o noua noţiune de pajişte permanentă, prin care sunt definite toate pajiştile, infiferent de originea lor sau de evoluţia vegetaţiei.