Înființare și Susținerea Activității unui Centru de Creștere și Colectare a Melcilor

1. Descrierea afacerii

Proiectul propus este infiintarea unei ferme de crestere a melcilor, precum si a unui centru de colectare care sa preia melci de la alti producatori, în zona de podiş din nord-vestul României – Podişul Transilvaniei.

Zona aleasă are avantajul unei slabe contaminări cu îngrăşăminte chimice şi a unei disponibilităţi bune a forţei de muncă. Un dezavantaj relativ al acestei zonări este preţul relativ mai mare al terenului în această zonă comparativ cu alte regiuni ale României.

Melcul este o molusca gasteropoda, cefalopoda si pulmonata. Din punct de vedere sexual este un hermafrodit insuficient: astfel de la fiecare pereche fecundata se obtine o dubla depunere de oua.

Numarul imperecherilor care pot avea loc in decursul unui an poate varia de la minim una pana la maxim trei, cu o depunere teoretica de circa 40-80 de oua pentru fiecare melc la fiecare imperechere.

In realitate, din anumite motive, numarul de melci care vor putea fi ingrasate si crescute este mult mai mic. Trei sunt cauzele, prima dintre acestea fiind sterilitatea momentana si imperecherea nereusita; si clima, altitudinea, zona geografica si specie crescuta influenteaza considerabil productia totala.

In functie de clima si de pozitie geografica atat perioda reproductiva cat si cea de ingrasare pot varia in mod semnificativ.

In locurile cu clima rigida, ciclul adecvat variaza din luna martie pana in luna octombrie inclusiv, cu o perioada de “hibernare” , proprie si indispensabila din punct de vedere fiziologic tuturor speciilor de melci, in timpul lunilor mai friguroase.

In locurile cu clima temperata, ciclul adecvat variaza din luna februarie pana in luna noiembrie inclusiv, urmat fiind de o perioada de hibernare in lunile mai friguroase.

In sfarsit, in zonele in care predomina clima foarte calda, caracterizate de ierni scurte si veri foarte lungi, ciclul adecvat va incepe in timpul iernii, primavera si iarna, cu o perioada de hibernare in lunile cele mai calduroase.

Cresterea melcilor pe o scara larga necesita o investitie considerabila. In perspectiva, crescatorii de melci ar trebui sa ia in considerare acest aspect, in special daca scopul este sa furnizeze cantitati mari pentru afacerile comerciale.

Daca cineva doreste sa înceapa o activitate economica, înainte de aceasta el trebuie sa cerceteze cu atentie toate aspectele, posibilitatile reale pentru realizarea venitului, precum si sa gaseasca si asigure capitulul pentru investii.

Daca dorim o afacere serioasa noi nu ne putem baza doar pe calcule preliminare teoretice bazate pe o reproductie inalta si pe un mare numar de oua potentiale care nu se pot cloci anual; în practica, exista o multime de factori care influenteaza micsorarea numarului de indivizi finali convenabili pentru vânzare la fiecare individ introdus pentru reproductie, cum sunt:

- mortalitatea unor reproducatori înainte de împerechere, în perioada de acomodare cu noul habitat

- împerecherea inconmpleta sau absenta, ceea ce are ca si consecinta sterilitatea melcilor

- o împerechere în loc de doua-trei împerecheri pe grup de animale

- depunerea unui numar mai mic de oua

- aparitia canibalismului, respectiv autodistrugerea oualor

- mortalitatea indivizilor abia nascuti si bolile parazitare ale acestora

- moartea fiziologica

- problemele mediului înconjurator si modificatiile climaterice necontrolabile, precum si poluarea brusca, precipitatii abundente cu grindina, inundatii etc.

Dupa mai mult de 30 ani de studii, se poate afirma ca numarul de produsi minim pentru vînzare obtinut de la un reproducator este 20-25 buc., iar cantitativ se obtin cca 1.000 / 1.200 grame melci pe un metru patrat (se considera întreaga suprafata a fermei).

Aceasta este cantitatea pe care trebuie sa contam in fiecare an incepând de la sezonul al doilea , cand dupa solutionarea tuturor problemelor initiale ferma atinge regimul plin de productie.

Rentabilitatea economica a cresterii melcilor, se evidenteaza în mod deosebit din cauza unui factor important si anume, melcul, în comparatie cu alte animale, acesta folosind hrana exceptional de ieftina.

Cheltuielile hranirii, procentual prezinta o pozitie neînsemnata în calculul preliminar economic al gestionarii anuale, fiindca cheltuielile se reduc la procurarea semintei si la timpul necesar pentru cultivarea plantelor reprezentând hrana pentru melci.

Numarul de ferme profesionale care desfasoara activitatea elicicola in toata lumea este in crestere constanta. Acest lucru a impulsionat ca productia in crescatorii sa inceapa sa se dezvolte si in noile tari in curs de dezvoltare, determinand astfel si cresterea economica a tarilor respective. De exemplu, in Italia se numera astazi peste 10.000 de ferme elicicole care isi desfasoara activitatea pe un total de circa 95.000.000 metri patrati. Piata, gata sa absoarba cu usurinta productia, a inceput sa se extinda, deschizand noi spatii consistente ale consumului, acoperit in prezent in proportie de 70% din importurile provenite din tarile Europei de Est si ale Maghrebului, unde culegerea din natura are loc in fiecare anotimp.

Se pleaca deci de la premiza ca exista mijloacele economice si tehnice necesare pentru ca activitatea de crescere a melcilor sa se dezvolte; ottusi este indispensabil sa se urmeze anumite etape destul de rigide in ceea ce priveste pregatirea tehnica in gestionarea crescatoriilor, mai ales in ceea ce priveste alimentatia si caracteristicile genetice ale speciei crescute. Asadar trebuie sa lasati de o parte improvizatiile, superficialitatea si lipsa de profesionalism care conduc in mod inevitabil la falimentul initiativelor si la dezorientarea aferenta in ceea ce priveste activitatea elicicola.

In cadrul amplei panorame de activitate elicicola existente in decursul ultimilor ani, cresterea a 3 specii principale de melci a fost urmarita si controlata. Selectarea acestor 3 specii a presupus trecerea prin numerose probe de adaptabilitate a melcilor la viata in locuri special delimitate.

In randul primelor crescatorii au existat multe falimente din cauza utilizarii unor specii de o anumita calitate, care, desi apreciate pentru gustul carnii, nu aveau caracteristicile biologice necesare pentru a avea un ciclu lung de productie in captivitate. In ciuda traditiei anumitor zone de a consuma o anumita specie de melci, acestea au trebuit sa se adapteze factorilor naturali, luand astfel nastere noile “ferme” elicicole care se axau pe cresterea urmatoarelor specii:

1. HELIX ASPERSA

Denumita si Zigrinata sau Maruzza, in Franta spunandu-i-se Petit-gris sau Chagriné, in Spania cunoscuta sub numele de Caracolas, Helix Aspersa este specia cea mai raspandita pe coasta mediterana, unde se simte influenta marina. Prezinta o cochilie sub forma de con, foarte bombata in partea de sus si alungita oblic in partea de jos, cu 3-4 cute. Aceasta specie reprezinta astazi 70% din patrimoniul elicicol al crescatoriilor italiane. Ea este aleasa mai ales pentru preoccitatea in a creste, care o face sa devina matura in termen de 12 luni de alimentatie. O alta caracteristica importanta este rata de reproducere foarte ridicata (aproape 120 de oua pe an divizate in doua depuneri).