Înființarea unei Plantații de Viță de Vie pentru Vinurile Albe de Calitate Superioară în Centrul Viticol Valea Călugărească din Podgoria Dealul Mare

MEMORIUL DESCRIPTIV

Scurt istoric

Pe teritoriul ţării noastre viţa de vie se cultivă din comuna primitivă şi anume din neoliticul mijlociu. În antichitate geto-dacii de la nord de Dunăre au extins mult cultura viţei de vie, care, în secolul II-I î. Hr. era răspândită pe întreg teritoriul ţării noastre de astăzi. Situaţia înfloritoare a viticulturii şi comerţul dezvoltat cu vin presupune existenţa unor soiuri valoroase şi a unor podgorii capabile să valorifice însuşirile calitative ale soiurilor cultivate. În decursul timpului sortimentele s-au statornicit pe podgorii, ajungându-se ca, în momentul invaziei filoxerei, ele să fie reprezentate în fiecare areal viticol printr-un număr restrâns de soiuri, care imprimau un specific deosebit calităţii vinurilor.

În Dealul Mare era împământenit sortimentul constituit din Băşicată, Gordin, Braghină şi Tămâioasă Românească, precum şi cel pentru vinuri roşii format din Negru Moale şi Negru Vârtos (Gh. Nicoleanu 1900). Ca urmare a dezvoltării impetuoase a forţelor de producţie, capitalismul a înviorat extinderea viticulturii şi în ţara noastră, stimulând precuparea pentru introducerea în cultură a unor soiuri stăine, recunoscute pentru calitatea producţiei. În aceste condiţii (începând cu anul 1860) în viticultură şi-au făcut apariţia unele soiuri valoroase din sortimentul mondial, cum sunt: Aligoté, Cabernet Sauvignon, Chasselas Doré, Chasselas Roz, Muscat Hamburg şi altele. În cadrul soiurilor pentru vin, la nivelul anului 1979, cea mai mare pondere o deţinea soiul Fetească Albă (16,9 %), apoi Riesling Italian (15,1 %), Fetească Regală (11,1 %) şi Aligoté (7,6 %), care însemnau cca. jumătate (50,7 %) din suprafaţa ocupată de soiuri în plantaţii pure. În cadrul raporturilor dintre diferitele direcţii de producţie, soiurile pentru vinuri albe deţineau 67,3 %.

Podgoria Dealul Mare

Podgoria Dealul Mare are o veche şi o bogată tradiţie viticolă. Ocupă zona dealurilor Carpaţilor Meridionali, delimitată de apa Teleajănului şi de cea a Buzăului. Include cel mai mare număr de centre viticole, care sunt: Boldeşti (322 m), Valea Călugărească (224 m), Urlaţi-Ceptura (244 m), Tohani (222 m), Cricov (353 m), toate situate în judeţul Prahova şi centrele din Breaza şi judeţul Buzău: Pietroasa (226 m), Merei (192 m), Zoleşti (191 m). Deţine un număr mare de plaiuri cum sunt: Seciu (centrul viticol Boldeşti), Valea Popii, Valea Săracă, Valea Mantei, Valea Poenii, Valea Nicovani, Valea Ursoi, Valea Largă, Valea Mieilor, Chiţorani, Valea Orlei (centrul viticol Valea Călugărească), Orzoaia, Valea Nucelului, Valea Crângului, Valea Seiman, Malu Roşu, Soimeşti, Rotari (centrul viticol Urlaţi-Ceptura), Gura Vadului, Peruşani, Vârful cu Dor, Jugureni, Călugăreni, Greceanca, Năieni, Finteşti (centrul viticol Breaza), Dealu Istriţa, Sarânga, Cîrleşti (centrul viticol Pietroasa), Dealul Viei, Izvorul Dulce, Valea Teancului, Gura Săreţii (centrul viticol Merei), Verneşti, Niscov (centrul viticol Zoreşti).

Lungimea acestei podgorii (aproape 70 km), cât şi orografia variată generează numeroase diferenţieri ecoclimatice. Ca linie generală, resursele termice cresc către Pietroasa-Buzău, atât spre Boldeşti, cât şi dinpre Zoreşti. Această dinamică se corelează negativ cu resursele hidrice, conferând centrului Pietroasa-Buzău o situaţie cu totul specifică. La aceasta contribuie varietatea mare a condiţiilor orografice, cu un număr mare de văi (Valea Călugărească, Valea Poenii, Valea Mieilor, etc), care prezintă versanţi protejaţi împotriva temperaturilor scăzute din timpul iernii. În aceste conditii, după datele de la Valea Călugărească şi Pietroasa-Buzău, frecvenţa temperaturilor minime absolute nocive pentru viţa de vie este una dintre cele mai mici.

Litologia este variat alcătuită din marne sarmaţiene şi helveţiene, calcare oolitice sarmaţiene, argile livantile şi depozite loessoide pleistocene. Sedimentele de solificare rezultate din debrarea ”in situ” sau din remanierea materialelor parentale sunt în cea mai mare parte argiloase sau luto-argiloase, carbonatice, exceptând depozitele de terasă din partea de vest a podgoriei. Solurile reprezentate pentru această podgorie sunt: cernoziomurile, cernozimurile cambice, cernoziomurile argiloiluviale, solurile brun-roşcate, solurile brun-luvice, planosolurile, regosolurile, caluvisolurile şi solurile antropice (C. Oancea şi colab. 1983/a). Toate aceste tipuri şi subtipuri de sol au, in general, o favorabilitate ridicată pentru viticultură. Fac excepţie solurile cu un conţinut mai mare de 5% în carbonat de calciu (Ca CO3) activ, de tipul regosolurilor, solurilor antropice regosolice sau depozite litologice excesiv carbonatice scoase la suprafaţă.

Exceptând centrele viticole Boldeşti, Cricov şi Breaza, toate celelalte şase centre prezintă condiţii foarte fvorabile privind cultura soiurilor pentru vinuri roşii superioare (Cabernet Sauvignon, Fetească Neagră, Pinot Gris, Merlot şi Burgund mare). În afară de centrul viticol Cricov, în toate celelalte opt centre viticole se cultivă soiuri pentru vinuri albe de calitate superioară (Fetească Albă, Riesling Italian, Pinot gris, Sauvignon, Fetescă Regală şi Muscat Ottonel). Un loc aparte revine soiului Grasă de Cotnari, cultivat la Pietroasa-Buzău, unde şi-a găsit o a doua patrie. Centrele viticole Pietroasa-Buzău şi Breaza se remarcă, de asemenea, prin condiţiile foarte favorabile privind cultura soiurilor pentru vinuri aromate de calitate superioară (Tămîioasă Românească, Busuioacă de Bohotin şi Muscat Ottonel). Un singur centru viticol (Cricov) este producător al unor vinuri albe de consum curent (din soiurile Fetească Albă, Fetească Regală, Muscat Ottonel). Cele nouă centre ale acestei regiuni viticole deţin aptitudini diferite privind cultura soiurilor pentru masă cu maturarea boabelor I epocile II–IV. Astfel, la Boldeşti şi Cricov dau rezultate bune numai la soiurile din epocile de maturare III-IV (Chasselas doré + roz, Muscat Hamburg, Muscat de Adda, Coarnă neagră), ultimul fiind renumit şi pentru cultura soiulul Bicane, destinat păstrării în timpul iernii. La Valea Călugărească, Urlaţi, Ceptura şi Tohani condiţiile ecologice sunt propice pentru cultura soiurilor din epocile III-IV (Chaseelas doré + roz, Muscat Hamburg, Muscat de Adda, Afuz Ali);la Zoreşti se adaugă soiul Coarnă Neagră; la Merei spectrul conveierului varietal s-a extins cu soiul Italia, iar la Breaza şi Pietroasa-Buzău se cultiva soiul timpuriu Cardinal.