Instalații de frig

ELEMENTE PRELIMINARE DE PROIECTARE

Proiectarea unui spaţiu frigorific şi/sau de condiţionare a aerului presupune cunoaşterea destinaţiei acestuia (tipul produsului alimentar, al capacităţii pentru care se proiectează şi a amplasamentului). Instalaţia frigorifică şi/sau de condiţionare a aerului trebuie să asigure condiţiile optime de desfăşurare a procesului tehnologic şi de depozitare a produselor finite. Depozitele frigorifice denumite frigorifere sau antrepozite frigorifice sunt spaţii răcite destinate păstrării produselor alimentare. Ele pot să cuprindă mai multe spaţii răcite: -tunelul de refrigerare şi depozitul pentru produsele refrigerate; -tunele de congelare cu depozite pentru produse congelate; Etapele mai importante în dimensionarea unui depozit frigorific sunt: -determinarea suprafeţei de prelucrare prin frig şi pentru depozitare; -stabilirea unui amplasament performant; -determinarea grosimii izolaţiei termice; -calculul necesarului de frig (termic).

Determinarea suprafeţelor de prelucrare prin frig si pentru depozitare

Capacitatea de depozitare reprezintă un parametru ce depinde de natura şi dimensiunile produselor, de suprafaţa spaţiilor răcite, ca şi de înălţimea de stivuire. Capacitatea de depozitare se calculează în funcţie de cantitatea maximă de mărfuri vehiculate, în condiţii de maximă eficienţă a operaţiunilor de distribuţie a acestora. Suprafaţa utilă a unui spaţiu de depozitare: Su [m2] reprezintă raportul dintre cantitatea de produse care trebuie depozitate Q [kg] şi încarcarea specifică q [kg/m2] stabilită prin normative şi care diferă de la un produs la altul:

Su=

unde q - reprezintă noma de încărcare produs pe unitatea de suprafaţă fiind stabilită prin normative şi depinde de produsul sau produsele destinate depozitării.

Suprafaţa construită a spaţiului de depozitare ţine seama de stâlpii pentru sustinerea cladirii, de culoarele şi spaţiile libere între produse şi pereţi, pentru circulaţia aerului:

Sdi = β• Su

unde: β- coeficientul de adaus, ce ţine seama de suprafeţele necesare spaţiilor dintre produse, a spaţiilor dintre produse şi pereţi, culoarelor pentru circulaţia, respectiv de existenţa stâlpilor de susţinere;

Câteva valori orientative pentru β sunt prezentate în continuare: - Pentru tunele de refrigerare având suprafaţa utilă Su<80 m2 β=1,4;

- Pentru tunele de congelare β=1,4;

- Pentru depozite de refrigerare având suprafeţe între 80…300 m2 β =1,3;

- Pentru depozite de congelare având suprafeţe cu 300 m2 β=1,3. Dacă frigoriferul se va realiza prin amenajarea unei construcţii existente, atunci cu ajutorul relaţiilor prezentate se vor calcula cantitaţile maxime de produse care vor putea fi păstrate în depozit.

Stabilirea amplasamentului unui depozit frigorific

Diferenţa de temperatură dintre spaţiile frigorifice trebuie să fie minime pentru reducerea necesarului de frig, ceea ce duce la diminuarea puterii frigorifice a instalaţiei de răcire aferente. Dispunerea spaţiilor răcite şi a culoarelor necesare circulaţiei produselor, se va realiza într-o formă cât mai apropiată de un pătrat pentru ca transmiterea de căldură dinspre exterior spre spaţiile răcite să fie minimă. Amplasarea spaţiilor frigorifice trebuie să ţină seama de câteva aspecte practice: - trasee cât mai scurte pentru transportul produselor şi cu cat mai puţine intersecţii;

- reducerea gradată a temperaturii dinspre exterior spre interior;

- amplasarea spaţiilor răcite cu temperaturile cele mai scăzute, spre latura de nord, sau în centrul frigoriferului;