Măsuri de prevenire și combatere a infecțiilor și bolilor

Prin sănătate se înţelege funcţionarea normală a unui sistem viu, ale cărui procese oscilează în cadrul limitelor normale ale adaptabilităţii organismului şi care, în final, duc la realizarea potenţialului genetic, şi a ciclului biologic, precum şi la obţinerea unei recolte optime.

Noţiunea de boală a fost definită ca ,,o alterare dăunătoare a unuia sau a mai multor procese ordonate ale unui sistem viu, cauzată de către un factor primar. Când sistemul viu este alterat în afara limitelor sale normale de toleranţă facilă, este bolnav, iar dacă este împins în afara limitelor sale de toleranţă absolută, el „moare"

Trecerea de la starea de sănătate la starea de boală este un proces treptat, care presupune o situaţie intermediară care poate fi reversibilă, cu revenire spre sănătate, dacă factorii care au indus-o dispar sau îşi reduc intensitatea acţiunii. Starea intermediară are multe elemente comune cu starea de stress şi poate fi definită ca o situaţie între sănătate şi boală, care se caracterizează mai ales prin dereglarea proceselor informaţionale.

Plantele agricole sunt afectate în dezvoltarea lor de la sămânţă până la recoltare, precum şi în perioada de păstrare, de numeroşi factori biotici (microorganisme) şi abiotici, care pot influenţa sănătatea lor luată individual şi a culturii privită din punct de vedere populaţional.

Orice tulburare care apare în structura şi funcţiile unui organism, sub influenţa unui agent patogen sau de altă natură, urmată de modificări biochimice, fiziologice, citologice, histologice, anatomice şi morfologice, poartă denumirea de boală. La plantele de cultură, noţiunea de boală are un sens practic, economic, determionat de procesul patologic care se concretizează în scăderea cantitativă şi deprecierea calitativă a producţiei.

Trecerea unei plante de la starea normală la cea patologică este greu de stabilit cu precizie, deoarece la început simptomele sunt imperceptibile dar mai târziu acestea se accentuează inducând schimbări evidente ce caracterizează starea de boală. Pentru diagnosticarea cu precizie a unei boli este necesară cunoaşterea detaliată a simptomelor, care reprezintă principalul criteriu macroscopic şi care îmbracă diferite forme în evoluţia bolii în timp.

Totalitatea modificărilor vizibile survenite în procesul de patogeneză, alcătuiesc tabloul simptomatologic al bolii.

. Principiile de combatere a bolilor

Pierderile de recoltă pe care le produc bolile plantelor impun an de an aplicarea de metode de prevenire şi combatere a acestora.

Evoluţia metodelor de luptă cu bolile plantelor a dus la o mare diversitate a metodelor şi măsurilor de luptă, diversitate care are însă adesea la bază aceleaşi principii de combatere. Pentru înţelegerea mai bună a materialului ce se expune în continuare, se prezintă noţiunile folosite frecvent în acest capitol: principiu - idee de bază, element fundamental, pe care se bazează prevenirea şi combaterea; metodă - procedeu (mod sistematic de efectuare a lucrărilor) folosit pentru prevenirea şi combaterea bolilor; măsură -element, acţiune de prevenire şi combatere, luată separat, ce intervine în cadrul unei metode; mijloc de combatere - produs chimic, biologic sau factor fizic, maşină sau aparat destinate luptei cu bolile; cu scop precis a pesticidului, produsului microbiologic etc. pe obiectul tratat sau aplicarea unui factor fizic; criteriu - normă (caracteristică) pe baza căreia se aplică tratamentele; tehnologie de prevenire şi combatere - totalitatea metodelor, măsurilor, tratamentelor aplicate după diferite criterii, asamblate în timp şi spaţiu în cadrul tehnologiei de cultură, care duce la diminuarea sau eliminarea pagubelor, la obţinerea recoltei optime şi la păstrarea fără pierderi a produsului agricol.

Noţiunile de mai sus se ierarhizează în felul următor: principiu > metodă > măsură.

Un prim grup de principii se referă la acţiunea asupra patogenilor în vederea reducerii pierderilor de recoltă. Acestea sunt următoarele:

1. Omorârea patogenilor (spori, scleroţi, micelii, etc.) este absolut necesară datorită numărului enorm de spori, de propagule, care în condiţii favorabile extind atacurile de boli. Pentru reducerea pagubelor produse de aceşti patogeni se impune obligatoriu distrugerea acestora, care se realizează prin următoarele modalităţi:

a. Eradicarea (lichidarea) -este un procedeu care poate da unele rezultate, mai ales la insecte în zone izolate, dar care pentru patogeni este destul de greu de aplicat.

b. Terapia -constă în aplicarea de măsuri de combatere după ce cultura este atacată într-o anumită măsură. Se poate aplica în combaterea virusurilor, bacteriilor, organismelor de tip micoplasmă şi a ciupercilor.

c. Profilaxia - constă în aplicarea de măsuri înainte de manifestarea patogenilor, adică preventiv. Se poate aplica pentru toate grupele de patogeni folosind metodele agrofitotehnice, dar şi multe alte măsuri, capabile să distrugă organismele dăunătoare înainte de începerea atacului.