Păstrarea și condiționarea cerealelor

Importanta graului

Grâul este una dintre cele mai importante cereale şi planta care ocupă pe glob cele mai mari suprafeţe.

El se bucură de o deosebită atenţie datorită:

- conţinutului ridicat al boabelor în hidraţi de carbon şi substanţe proteice corespunzător cerinţelor organismului uman;

- pâinii şi variatelor produse care se fabrică din făină şi care constituie hrana de bază pentru o mare parte din populaţia globului (35-40%);

- faptului că boabele de grâu pot fi păstrate timp îndelungat sau transportate la distanţe mari fără să se altereze;

- posibilităţilor de cultivare şi în cele mai diferite climate (subtropical, mediteranean, oceanic, continental de stepă etc.), asigurând producţii satisfăcătoare pretutindeni unde se cultivă;

- posibilităţilor nelimitate de a mecaniza cultura, fapt ce determină obţinerea de producţii foarte ieftine comparativ cu alte culturi.

Boabele de grâu constituie materie primă pentru diferite industrii (alcool, amidon, dextrină, glucoză) şi importantă resursă de schimburi comerciale.

Tărâţele ce se obţin din măcinatul boabelor de grâu reprezintă un nutreţ concentrat din cele mai importante, ele fiind bogate în proteine, hidraţi de carbon şi substanţe minerale.

Boabele de grâu se întrebuinţează şi în hrana animalelor, prezentând, în comparaţie cu boabele de porumb, mai multe avantaje între care se reţin:

un conţinut mai ridicat în substanţe proteice;

valoare nutritivă mai ridicată a proteinelor;

producţie competitivă cu a porumbului (soiuri cu capacitate de producţie de peste 10t/ha);

un cost mult mai scăzut;

Tulpinile (paiele) rămase după recoltat au utilizări multiple: materie primă pentru fabricarea celulozei, aşternut pentru animale, nutreţ grosier, îngrăşământ organic, încorporate ca atare în sol, imediat după recoltare, sau după ce au fost supuse unui proces de compostare.

Grâul are şi o deosebită importanţă fitotehnică din următoarele considerente:

constituie o plantă premergătoare excelentă pentru culturile de primăvară, rapiţă şi plante furajere de toamnă;

eliberând terenul în prima parte a verii, creează condiţii optime pentru administrarea îngrăşămintelor organice şi minerale şi pentru lucrările solului;

în perioada de la recoltare şi până în toamnă, solul îşi îmbunătăţeşte fertilitatea prin procesele de nitrificare;

în condiţiile de irigare , după recoltare se poate cultiva porumb, de regulă pentru însilozare, cu producţii de peste 10t/ha substanţă uscată;

este o bună plantă protectoare pe terenurile în pantă, având un grad de acoperire a solului de 50-75%

1.1Recoltarea cerealelor paioase(GRAUL)

Recoltarea directa se realizeaza cu combine autopropulsate, cand boabele au ajuns la maturitate deplina, iar umiditatea acestora a scazut la 16%. Rezultate bune se obtin in culturi cu plante necazute si cu imburuienare redusa.

Procesul de recoltare cuprinde mai multe lucrări lucrarile de pregatire a recoltatului si recoltrarea propriuzisa.

Lucrări de pregătire a recoltatului sunt urmatoarele:

• repararea maşinilor de recoltat si proba acestoea;

• dezinfecţia depozitelor;

• aprovizionarea cu carburanţi;

• evaluarea recoltei.

Daca lanul este cazut intr-o singura directie, recoltarea se face si ea intr-o singura directie, dar in contrasensul de cadere a plantelor.

Recoltarea se face cu pierderi minime daca reglarea combinei se corecteaza de doua ori pe zi, in functie de starea lanului.

Loturile semincere se recolteaza la umiditatea de 14% si separat pe soiuri, luandu-se toate masurile pentru evitarea impurificarii mecanice.

Culturile imburuienate, cele cu coacere neuniforam si cele cazute se recolteaza in doua etape. Plantele se taie cu vindroverul la inaltimea de 25 cm fata de sol, in faza de coacere in parga. Ele raman pe miriste pana ce boabele ajung la umiditatea de 14% (o saptamana), dupa care se recolteaza cu combina, echipa cu ridicatori de brazda. Prin recoltarea divizata continutul de gluten umed creste cu 3-4 %.