Piața laptelui

In cadrul Uniunii Europene a fost creata in 29 iulie 1968 Organizarea Comuna de Piata pentru Lapte si Produse Lactate.

Aceasta se situeaza printre primele de acest tip fondate la nivel comunitar, scopul infiintarii ei a fost acela de a organiza si controla piata laptelui si produselor lactate in Uniunea Europeana.

Organizarea Comuna de Piata in sectorul laptelui si produselor lactate este guvernata de Consiliul de reglare (EEC) si acopera urmatoarele sectoare : lapte – proaspat, conservat, dulce, concentrat, acru, samntana, unt, branza, lactoza si sirop de lactoza, hrana pentru animale bazata pe produse lactate.

Pentru o perioada indelungata aceasta piata a fost marcata de o crestere puternica a productiei in timp ce consumul se mentinea la aceleasi cote si exporturile scadeau, in special in ceea ce priveste urmatoarele produse : lapte praf si unt.

Organizarea comuna de piata pentru lapte si produse din lapte a a fost cea care a introdus masuri tot mai restrictive datorita productiilor excedentare si a creeri de stocuri la nivel comunitar in anii ’70 si prima jumatate a anilor ’80, si a pus in aplicare incepand cu 1984 sistemul cotelor de lapte.

De-a lungul anilor realizarea echilibrului pe piata a devenit o preocupare majora pentru tarile membre, istoria organizatiei fiind marcata de urmatoarele evenimente :

• 1977 - introdusa o taxa care a afectat toate livrarile de lapte la laptarii cat si vanzarile la ferma. Aceasta taxa a fost suprimata in 1993.

• 1981 – s-a stabilit un prag de garantare, depasirea acestuia ducand insa la penalizari prin scaderea pretului.

• 1984 – a fost pus in practica un sistem de control al productiei numit : SISTEM AL COTELOR DE LAPTE. Initial acesta a fost introdus pe o perioada de 5 ani si consta in limitarea cantitatilor de lapte produse de catre fiecare stat membru (guaranteed total quantities/quantites globales garanties= cantitati totale garantate) si alocarea unor cantitati de referinta fie la producatori fie la procesator. Orice cantitate in exces era penalizata printr-o taxa suplimentara fixata la 100%, apoi la 115% din pretul de interventie pentru livrari, si 75% pentru vanzari indirecte.

• 1987 – cantitatile de referinta au fost reduse si a fost pusa in aplicare interventia permanenta. Dupa 3 ani de aplicare a acestui sistem, rezultatele erau departe de a fi satisfacatoare. La sfarsitul anului 1987 stocurile publice si private de unt atingeau 958 mii tone, iar stocurile de lapte ecremat era de 473 mii tone. Subventia pentru lapte si produse lactate se ridica la 30 % din fondurile de garantie FEOGA.

• 1992 – a avut loc reforma PAC. Sectorul de lapte si produse lactate nu a fost afectat, dar s-a decis sa se extinda sistemul de cote pentru inca 7 ani pana la 31 martie 2000.

• 1997 – Comisia Europeana a publicat Agenda 2000 care a fost discutata si completata in martie 1998, iar in mai 1999 s-a reunit Consiliul « Agricultura » al UE care a aprobat regulamentul 1255/99 privind organizarea comuna de piata in sectorul laptelui si produselor lactate, stabilind taxele suplimentare in sectorul laptelui si produselor lactate.

Sistemul de interventie al OCP pentru lapte si produse lactate are la baza urmatoarele instrumente :

Preturi insitutionale :

a) pret tinta (indicat) : pentru lapte (3.7% grasime), este pretul pe care comunitatea doreste sa-l vada stabilit pe piata, el fiind stabilit anual de Consiliu astfel (euro/100 kg) :

- 30.89 Euro pana la 20.iunie 2004 ;

- 29.22. Euro – campania de comercializare 2004 – 2005 ;

- 27.47 Euro - campania de comercializare 2005 – 2006 ;

- 25.71Euro - campania de comercializare 2006 – 2007 ;

- 23.96 Euro - campania de comercializare 2007 – 2008 ;

- 22.21 Euro – incepand din 1 iulie 2008.

b) pretul de interventie – care este stabilit numai pentru unt si lapte praf degresat – este pretul la care Comunitatea se angajeaza sa cumpere toate cantitatile pe care producatorii le ofera, in limita cotelor stabilite pentru fiecare tara membra.

Sistemul cotelor de lapte : are rolul de a controla nivelul productiei si a fost instituit in anul 1984.

Sustinerea pietei interne bazata pe cumpararidirecte hotarate in conditii certe prin interventia agentiilor publice si subventii acordate in scopul incurajarii utilizarii produselor lactate.

Intelegeri de comert privind :

a) prime de export pentru compensarea exportatorilor in scopul acoperirii diferentelor dintre preturile de pe piata comunitara si cele de pe piata mondiala ;

b) scaderea importurilor, prevazuta in acordul GATT. Summitul de la Berlin a adus modificari in ceea ce priveste sectorul laptelui si a produselor lactate :

• mentinerea cotelor de lapte pentru tarile membre pana in anul 2007, fara scaderea pretului pe piata

• au fost luate masuri de reglementare a :

- regimului cotelor de lapte ;

- regimul de interventie ;

- subventiile in cazul comercializarii ;

- ajutoare directe compensatorii ;

- regimul schimburilor comerciale intre partile terte ;

- taxele suplimentare.

Regimul cotelor de lapte s-a prelungit si a ramas in vigoare pana in 2007/2008. Cu exceptia Italiei , Greciei, Spaniei, Irlandei si Irlandei de Nord cotele se majoreaja cu 1.5% in trei transe egale de-a lungul unei perioade de 3 ani, in paralel cu reducerea pretului de interventie care se realizeaza incepand cu 2005. Aceste modificari de cote permit apropierea pietei comunitare de piata mondiala prin scaderea pretului european la un nivel mai apropiat de cel mondial.

La sfarsitul perioadei de punere in aplicare cotele vor fi in final crescute cu aproximativ 2.4%. Aceasta masura a intrat in vigoare incepand cu campania 1999 – 2000.