Practică la tehnologia creșterii animalelor - studiul producției de carne la bovine

Importanţa creşterii bovinelor

Creşterea bovinelor reprezintă o ramură de primă importanţă a agriculturii mondiale, datorită volumului, diversităţii şi valorii producţiilor şi produselor care se obţin din această activitate. Astfel, bovinele asigură 90-96% din cantitatea totală de lapte consumată pe glob, 30-35% din cea de carne şi cca. 90% din totalul pieilor grele prelucrate în industria mondială de tăbăcărie.

În condiţii normale de exploatare, o vacă poate asigura necesarul optim de carne pentru 6-8 locuitori, iar cel de lapte pentru 10-15 locuitori.

Laptele este un aliment complet, indispensabil în alimentaţia copiilor, a vârstnicilor, a femeilor însărcinate şi a celor care alăptează, a convalescenţilor şi a personalului care lucrează în medii toxice.

Bovinele furnizează materia primă şi pentru industria cărnii. Alături de carne, prin operaţiuni specifice de tranşare se obţin o serie de produse şi subproduse de abator care au diferite utilizări. Astfel, “al cincilea sfert” este format din ficat, creier, inimă, splină, pulmoni, limbă, testicule, uger, “burtă”, urechi, buze etc. Sângele se poate folosi ca atare (sângerete, tobe, la “băiţuirea” muşchiului ţigănesc) sau sub formă prelucrată (plasmă uscată, hemoglobină, globină şi albumină alimentară).

Prognoza unor instituţii specializate în cercetarea demografică umană indică menţinerea tendinţei de creştere numerică a

populaţiei umane, atât pe termen scurt cât şi pentru următoarele 3-4 decenii.

Implicit, se va înregistra şi o creştere accentuată a cererii de resurse alimentare pentru hrănirea omenirii.

Nivelul de trai şi civilizaţie al populaţiei umane este un indicator socioeconomic complex şi dificil de cuantificat, având în vedere multitudinea şi complexitatea factorilor de influenţă. Între principalele componente care participă la caracterizarea nivelului de trai pot fi amintite următoarele: nivelul de instruire,gradul de ocupare al forţei de muncă pe domenii de activitate, venitul anual/locuitor, mărimea disponibilităţilor alimentare de origine vegetală şi animală (exprimate în calorii, grame proteină/zi/persoană, precum şi raporturile existente între aceşti parametri), rata creşterii demografice şi structura populaţiei pe grupe de vârstă, durata medie a vieţii, eficacitatea măsurilor de protecţie socială a membrilor societăţii etc.

Între factorii mai sus menţionaţi, consumul de produse de origine

animală/locuitor este un indicator important în aprecierea standardului de viaţă al unui popor. Importanţa şi ponderea acestui indicator în caracterizarea nivelului de trai, trebuie corelată cu tradiţiile şi obiceiurile alimentare ale populaţiilor umane, precum şi cu gradul de dezvoltare socio-economică a zonei geografice de referinţă.

Acumularea unui volum impresionant de cunoştinţe tehnico-ştiinţifice în domeniul producţiei agro-alimentare a permis elaborarea şi aplicarea unor tehnologii moderne, de mare randament. În acest fel a fost posibilă reducerea numerică a personalului direct implicat în producţia agricolă (paralel cu creşterea gradului de calificare al acestuia), ceea ce a dus la o semnificativă rentabilizare a acestui domeniu de activitate.

În acest context, se apreciază că îmbunătăţirea nivelului nutriţional uman (cantitativ şi calitativ) este unul din obiectivele importante, pe termen lung, alomenirii. Atingerea acestui obiectiv impune cu necesitate elaborarea unor programe de perspectivă (pe termen scurt, mediu şi lung) referitoare la producerea,prelucrarea şi repartizarea-valorificarea produselor agro-alimentare.

Unele organe, glandele endocrine şi sângele se utilizează ca materie primă în industria farmaceutică obţinându-se produse farmaceutice de uz uman şi veterinar.

Astfel, din ficat se extrage lecitina, heparina, glicogenul, peptona, antitrombina,hormoni şi enzime, extract de ficat (folosit la combaterea anemiilor). Din splină se extrage spleina şi unele substanţe folosite în combaterea leucemiei. Din rinichi se extrage lipoteina, iar din inimă carinina şi citocromul C.