Prezentare Generală a Agriculturii și Dezvoltării Rurale din România

Cap. 1. AGRICULTURA

INTRODUCERE

Anul 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, marchează o epocă nouă în economia agricolă şi de dezvoltare rurală a ţării noastre. În acest context, România trebuie să îşi adapteze rapid economia agricolă şi de dezvoltare rurală pentru a se putea integra în piaţa internă a Uniunii Europene şi a adopta în totalitate Politica Agricolă Comună (PAC).

Aderarea la UE este, probabil, cel mai puternic factor de presiune pentru reforma rapidă a agriculturii şi economiei rurale româneşti, dată fiind necesitatea integrării cu succes în economia rurală europeană.

Modelul european de agricultură se bazează pe un sector competitiv, orientat spre piaţă, îndeplinind, totodată, şi alte funcţii publice, cum ar fi protejarea mediului înconjurător, oferirea unor aşezări rezidenţiale mai convenabile pentru populaţia din spaţiul rural, precum şi integrarea agriculturii cu mediul înconjurător şi cu silvicultura. Politica Agricolă Comună îşi deplasează accentul de la subvenţiile directe acordate agriculturii (pilonul I al PAC) spre dezvoltarea integrată a economiei rurale şi spre protejarea mediului înconjurător (pilonul II al PAC).

Economia rurală românească, dominată de agricultură în mare parte, este încă slab integrată în economia de piaţă. În contextul actual al economiei de piaţă, de modul înţelegerii şi aplicării tehnicilor de marketing depinde bunăstarea cetăţenilor din zona rurală şi urbană, precum şi bunăstarea producătorilor agricoli.

Producătorul român trebuie să acţioneze în concordanţă cu realitatea economică existentă pe plan mondial şi naţional, să aplice metode tehnice şi economice care să îi ofere stabilitate şi eficienţă economică sigură. Producătorul este nevoit să producă în conformitate cu ceea ce se cere pe piaţa internă şi internaţională, să reacţioneze cu promptitudine la nevoile consumatorului.

1.1. PREZENTARE GENERALĂ A AGRICULTURII ROMÂNEŞTI

Condiţiile geografice favorabile, relieful, clima, solurile fertile, la care se adaugă forţa de muncă calificată, ataşamentul populaţiei din mediul rural pentru pământ şi animale, un sistem instituţional administrativ adecvat, pot face din agricultura României un domeniu de activitate atractiv si profitabil.

Pe plan naţional, agricultura reprezintă una dintre cele mai importante ramuri ale economiei româneşti.

Contribuţia agriculturii, silviculturii, pisciculturii în formarea Produsului Intern Brut reprezintă cca. 9,7 %, în timp ce contribuţia acestora în PIB-ul celorlalte ţări membre ale UE se situează la aproximativ 1,7%.

Ponderea agriculturii, silviculturii, vânătorii, a pescuitului şi pisciculturii în PIB

Produsul intern brut 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007*

TOTAL 116.768,7 151.475,0 197.564,8 246.468,8 288.047,8 344.535,5 266.590,6

Agricultură, vânătoare şi silvicultură 15.612,9 17.301,2 22.835,2 31.030,1 24.277,9 26.898,2 17.806,8

% din PIB 13,4 11,4 11,6 12,6 8,4 7,8 6,68

Pescuit şi piscicultură 5,0 6,4 14,0 13,8 13,8 15,8

Sursa: Anuarul statistic al României 2007

* date provizorii 01.01 – 30.09.2007

Scăderea ponderii agriculturii în PIB s-a datorat intrării pe făgaşul normal a economiei de piaţă, precum şi dezvoltării celorlalte ramuri ale economiei naţionale, în special a serviciilor, care ating o pondere de aprox. 50% din PIB, a industriei şi a construcţiilor care au reprezentat circa 24%, respectiv 7,4 % din PIB, în anul 2006.