Cuprins
- Cap.I. Pregătirea produsului / clasei de produse 1
- 1.1. Istoric: prezentarea clasei de produse 4
- 1.2. Proprietăţi organoleptice 5
- 1.3. Proprietăţi chimice 5
- 1.4. Proprietăţi bacteriologice 6
- Cap.II. Parte experimentală 7
- Cap.III. Procesul tehnologic de obţinere a şuncii presate şi a şuncii dietetice din carne de mânza..
- 14
- 3.1. Chimismul procesului (consideraţii teoretice) 14
- 3.1.1. Materia primă 14
- 3.1.2. Tranşarea, dezosarea şi alesul cărnii 14
- 3.1.3. Sărarea 18
- 3.1.3.1. Acţiunea azotaţilor şi a celorlalte substanţe utilizate la sărare
- 19
- 3.1.3.2. Necesarul de azotaţi / azotiţi în procesul de sărare 22
- 3.1.3.3. Prepararea saramurii 23
- 3.1.3.4. Filtrarea şi stabilizarea 24
- 3.1.3.5. Pregătirea cărnii pentru sărare (injectare) 24
- 3.1.3.6. Metode de injectare 25
- 3.1.4. Malaxarea şi maturarea semifabricatelor de şuncă 33
- 3.1.5. Fabricarea şuncilor 35
- 3.1.6. Verificarea greutăţii şi închiderea cutiilor 36
- 3.1.7. Pasteurizarea semiconservelor 37
- 3.1.8. Răcirea şi temperarea semiconservelor 44
- 3.1.9. Depozitarea semiconservelor 44
- 3.2. Caracteristicile materiilor prime şi materiilor auxiliare 44
- 3.2.1. Caracteristicile materiilor prime 45
- 3.2.1.1. Pulpă fără os 45
- 3.2.1.2. Carne d evită calitatea I 45
- 3.2.1.3. Muşchiuleţul de porc 45
- 3.2.1.4. Pulpa cu os 45
- 3.2.2. Caracteristicile materiilor auxiliare 45
- 3.2.3. Depozitarea materiilor prime şi a materiilor auxiliare şi pregătirea pentru fabricaţie
- 51
- 3.2.3.1. Depozitarea materiilor prime 51
- 3.2.3.2. Depozitarea materiilor auxiliare 51
- 3.3. Fazele procesului tehnologic pentru diferite sortimente de şunci 53
- 3.3.1. Fazele procesului tehnologic pentru diferite sortimente de „Şuncă presată”
- 53
- 3.3.2. Fazele procesului tehnologic pentru diferite sortimente de „Şuncă dietetică din carne de mânzat”
- 53
- 3.3.3. Pierderi tehnologice pe faze pentru obţinerea „Şuncii presate” şi „Şuncii dietetice din carne de mânzat”
- 54
- 3.4. Fluxul tehnologic 54
- 3.5. Schema tehnologică de fabricaţie pentru sortimentele de „Şuncă presată” şi „Şuncă dietetică din carne de mânzat”
- 56
- 3.5.1. Schema tehnologică de fabricaţie a „Şuncii presate” 56
- 3.5.2. Schema tehnologică de fabricaţie a „Şuncii dietetice din carne de mânzat”
- 57
- 3.6. Descrierea procesului tehnologic 58
- 3.6.1. Procesul tehnologic de fabricaţie a „Şuncii presate” 58
- 3.6.2. Procesul tehnologic de fabricaţie a „Şuncii dietetice din carne de mânzat”
- 60
- 3.7. Calculul tehnologic al instalaţiilor 61
- 3.7.1. Calculul capacităţii volf-ului 62
- 3.7.2. Calculul capacităţii malaxoalelor 62
- 3.7.3. Determinarea numărului de recipienţi de maturare 63
- 3.7.4. Determinarea numărului de cazane de fierbere 63
- 3.8. Utilajele liniei de fabricaţie 64
- 3.8.1. Instalaţii de sărare 64
- 3.8.1.1. Maşini de injectat cu ace multiple (tip Anco) 67
- 3.8.2. Instalaţii de malaxare 68
- 3.8.2.1. Maşini de masat carne tip Cama 400 68
- 3.8.2.2. Malaxorul tip ks 68
- 3.8.3. Presă pentru compactizarea produsului 69
- 3.8.4. Maşini de închis IMC – 933 69
- 3.8.5. cazan cu pereţi dublii pentru fiert şuncă presată 69
- 3.9. Calculul consumului specific pentru produs finit şi materiale
- 71
- 3.9.1. Consum specific pentru „Şuncă presată” 71
- 3.9.2. Consumuri specifice pentru „Şuncă dietetică din carne de mânzat”
- 74
- 3.10. Bilanţ de materiale pe sortiment de produs 78
- 3.10.1. Bilanţ de materiale pe faze de fabricaţie pentru sortimentul „Şuncă presată”
- 78
- 3.10.2. Bilanţ de materiale pe faze de fabricaţie pentru sortimentul „Şuncă dietetică din carne de mânzat”
- 81
- 3.11. Control de calitate privind procesul de fabricaţie a şuncilor 84
- 3.12. Metode de analiză 86
- 3.12.1. Determinarea conţinutului de apă 86
- 3.12.2. Determinarea clorurii de Na 87
- 3.12.3. Determinarea conţinutului de nitriţi 92
- 3.12.4. Determinarea substanţelor proteice 95
- 3.13. Defectele de fabricaţie ale preparatelor de tip şuncă 96
- 3.14. Epurarea apelor uzate în industria alimentară 103
- 3.14.1. Caracterizarea apelor uzate 103
- 3.14.2. Spaţii de epurare 104
- 3.15. Norme de tehnica securităţii, igienă, prevenirea şi stingerea incendiilor
- 106
- 3.15.1. Tehnica securităţii muncii în secţia de preparate din carne 106
- 3.15.2. Prevenirea şi stingerea incendiilor 108
- 3.15.3. Igiena muncii. Igiena personalului 108
- 3.15.3.1. Igiena muncii 108
- 3.15.3.2. Igiena personalului 110
- Cap.IV. Parte de proiectare 112
- 4.1. Dimensionarea suprafeţei spaţiului frigorific de maturare 112
- 4.2. Dimensionarea termică 113
- 4.2.1. Calculul termic pentru „Şuncă presată” 113
- 4.2.2. Calculul termic pentru „Şuncă dietetică din carne de mânzat”.. 119
- 4.3. Aparate de măsură şi control automatizat 125
- 4.3.1. Măsurarea temperaturii 125
- 4.3.2. Sistem de supraveghere a utilajelor de prelucrare a cărnii 126
- Cap.V. Calculul tehnico-economic 129
- 5.1. Calculul costului de producţie 129
- Bibliografie 134
Extras din proiect
Pentru fabrici sau ateliere mai mari sau mai mici care produc sortimente de mezeluri, materia primă de bază este carnea, carnea ce provine de la: bovine, bubaline, porcine, ovine şi chiar de la animale sălbatice (mistreţi, cerb, căprioară, urs etc.), iar la unele sortimente diferite legume şi zarzavaturi:
-carnea, unul dintre alimentele de bază a intrat în preocupările omului din cele mai vechi timpuri.
Omul primitiv era preocupat în permanenţă de obţinerea acestui aliment, de aceea îndeletnicirea lui de bază era vânătoarea. Necesitatea de a avea hrana asigurată l-a făcut să domesticească unele animale prinse, devenind cu timpul păstor, lăsându-şi prima preocupare, vânătoarea. S-a creat astfel premiza specializării unor oameni ca tăietori de animale creându-se în acelaşi timp primele locuri speciale pentru tăierea animalelor.
Datorită cantităţilor mari de carne ce se obţineau de la animalele sacrificate, cantităţi care în general nu puteau fi consumate imediat, s-a simţit nevoia conservării surplusului de carne, la început prin uscare, sărare şi apoi prin fabricarea de preparate şi conserve, punându-se astfel bazele unor ateliere pentru preparate de carne.
Sub denumirea de carne se înţelege ţesutul muscular şi cel conjunctiv. În practica de toate zilele acest cuvânt a căpătat un sens mai larg. Prin carne înţelegându-se părţile componente ale carcasei animalelor de măcelărie după prelucrarea de abator a acestor animale.
Carnea este: un aliment valoros , datorită componentelor sale. Valoarea alimentară principală a cărnii este determinată de conţinutul ei în aminoacizi indispensabili vieţii, care nu pot fi sintetizaţi de către organismul uman, din care cauză trebuie procurate de organism din alimentaţie. Carnea are şi o valoare, în special cea provenită de la animale grase.
Valoarea alimentară şi energetică a cărnii este determinată în special de proporţiile dintre următoarele componente: apă, proteine, grăsimi şi oase. Cu cât carnea va avea un conţinut mai mare de grăsimi şi mai mic de apă, cu atât valoarea ei energetică va creşte. Dacă va avea un conţinut mai mare de proteine şi mai ales dacă acestea sunt uşor digestibile, valoarea ei ca aliment bogat în proteine va creşte.
În afară de proteine carnea conţine săruri minerale şi vitamine foarte importante pentru organismul uman. Compoziţia chimică, valoarea nutritivă şi energetică a cărnii sunt determinate de proporţia în care se găsesc în carne, diferitele ţesuturi. Această proporţie este determinată la rândul său de specia animalului de la care provine carnea, ca şi de la vârstă, de starea de îngrăşare, precum şi de regiunea anatomică. Valoarea nutritivă a cărnii în alimentaţie nu este determinată numai de cantitatea mare de substanţe proteice ci şi de calitatea acestora.
Informativ redau câteva date care privesc valoarea calorică a cărnii, date aproximative:
Conţinutul în procente (%):
Apă Substanţe proteice Grăsimi Hidraţi de carbon Săruri minerale Calorii k/g
Carne în stare de îngrăşare 72,50 20,55 5,40 0,07 1,3 1075
Vită grasă 56,74 18,30 21,35 - 0,55 2142
Porc slab 72,50 20,00 6,60 - 1,12 1166
Porc gras 47,35 14,50 37,30 - 0,70 3279
Oaie grasă 51,10 16,35 31,00 - 0,90 2772
În funcţie de proporţia de carne şi de specia de la care provine, adăugarea ei la diferite preparate se obţin produse cu diferite grade de asimilare în organism şi cu un număr mai mare sau mai mic de calorii.
Astfel carnea de porc are un gust plăcut şi un grad de asimilare ridicat şi dă un număr mare de calorii.
Carnea de vită se caracterizează printr-un conţinut ridicat de substanţe albuminoide care au un rol important în dezvoltarea organismului.
Calitatea preparatelor din carne pentru îmbunătăţirea gustului şi valoarea calorică se adaugă grăsime de porc.
Carnea, indiferent de la specia de la care provine nu se poate introduce în fabricaţie dacă nu poartă ştampila medicului veterinar. Cea mai bună carne pentru fabricarea mezelurilor este carnea ce provine de la vite în vârstă de 20-22 luni până la 3 ani greutatea lor variind între 450-600 kg la viaţă.
Pe cât posibil se recomandă la fabricarea mezelurilor să se întrebuinţeze carne provenită de la tauri în vârstă ce variază de la 18 până la 30 luni. Greutatea acestor tauri poate atinge până la 1200 kg la viaţă.
După aceste date orientative având în vedere etatea, rasa, sex şi starea de îngrăşare, animalele se împart în trei calităţi:
I -Animale de calitatea I
Masculii castraţi de tineri care nu au fost întrebuinţaţi la reproducţie.
Femelele care nu au născut niciodată sau au născut o singură dată şi apoi au fost trecute la îngrăşat. Musculatura acestor animale este dezvoltată la maximum, este perselată şi marmorată cu grăsime la interior şi la exterior. Grăsimea este răspândită uniform pe carne.
II-Animale de calitatea a II-a
Masculii tineri şi castraţi care au fost întrebuinţaţi la reproducţie şi femelele care au fătat de mai multe ori. Carnea acestor animale este marmorată dar nu perselată. Grăsimea nu este atât de gustoasă şi este în cantităţi mici.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Procesul Tehnologic de Obtinere a Suncii.doc