Proiect tehnologic la disciplina tehnologia creșterii suinelor - 1500 de capete

1. Introducere

Creşterea suinelor prezintă o imoprtanţă deosebită pentru economia

noastră natională, fiind în acelaşi timp deosebit de rentabilă pentru unităţile

agricole, cărora le aduce mari venituri băneşti.

Rentabilitatea creşterii suinelor se datorează produselor pe care aceasta specie le furnizează, în primul rand, carnea şi grăsimea. Astazi, circa 40% din necesarul de carne din industria alimentara este asigurat cu carne de porc. Pe lângă aceasta, datorită conţinutului ridicat in substanţă uscată (40%-50%), calitatea cărnii de porc este superioară cărnii furnizate de celelalte specii, fiind mai consistentă şi mai hrănitoare (un kilogram de carne de porc are 2500-3000 de calorii). De asemenea, carnea de porc este gustoasă, fragedă, uşor conservabilă, din ea obţinându-se preparate valoroase (şuncă, muşchi, etc.). Grăsimea obţinută de la porci este mult mai apreciată şi cautată în industria alimentară, chimică, farmaceutică, etc.

Produsele secundare obţinute de la porci (pielea, părul, organele interne, unghiile) sunt de asemenea folosite in industrie. Nu trebuie subapreciată nici valoarea dejecţiilor de porc ca îngrăşământ organic şi mai ales faptul ca circa 10% din cheltuielile făcute cu hrănirea porcilor se recuperează prin valoarea dejecţiilor produse.

Rentabilitatea creşterii suinelor este asigurată de însuşirile fiziologice ale acestei specii, cum ar fi:

-Prolificitatea

În mod normal la o singură fătare, o scroafă poate da 7-12 sau mai mulţi purcei, în timp ce femelele din alte specii, la o fătare, dau doar 1-2 produşi. Aceasta însusire dă posibilitatea ca prin produşii săi o scroafă să dea într-un an circa 1200-1500kg greutate vie, deci o cantitate foarte mare de carne de consum.

-Precocitatea

Un purcel care la naştere are 1 kg, la 6 luni ajunge la 60-70kg, deci de 60 de ori mai mult faţă de greutatea iniţială, în timp ce la celelalte specii în aceeaşi perioadă greutatea se dublează, triplează sau cel mult se înzeceşte. Porcul ajunge la maturitatea sexuală mai devreme decat celelate specii, ceea ce face sa poată fi folosit la reproductie de la vârsta de 8-10 luni.

-Gestaţie scurtă

La scroafă, gestaţia durează 114 zile, fapt care dă posibilitatea să se obţină două fătări pe an. Această însuşire este folosită de crescătorii fruntaşi pentru a obţine de la fiecare scroafă, chiar 3 fătări în 2 ani.

-Folosirea hranei

Porcul foloseşte foarte bine hrana, fiindu-i necesare pentru un kg spor de greutate, 3-4 unităţi nutritive, pe când la celelalte specii, pentru acelaşi spor de greutate sunt necesare mai multe unităţi nutritive. Trebuie menţionat că sporul zilnic în greutate este de 600-1200 , mult mai ridicat faţă de celelalte specii, daca-l raportăm la greutatea vie a animalului. Pe langa aceasta, sporurile în greutate se pot realiza foarte avantajos, putându-se folosi rezidurile şi resturile agricole, industriale, alimentare şi inclusiv pe cele de la bucătărie.

-Randamentul la taiere, adică raportul dintre greutatea vie şi cea rezultată după tăiere, este foarte ridicat, şi anume 75-80% pe când la celelalte specii de animale este de 40-60%.

Aclimatizarea este o însuşire valoroasă a acestei specii, porcul adaptându-se în general uşor la orice condiţii climatice, dacă se asigură condiţii bune de întretinere şi îngrijire.