Rase de caprine și perspective de creștere

CAPITOLUL I

1 PRINCIPALELE INSUSIRI CARE STAU LA BAZA REABILITATII CRESTERII CAPRELOR

1.1 Particularitatile biologice ale speciei caprine

Spre deosebire de celelalte specii, caprinele manifesta o rezistenta crescuta fata de conditiile de clima. Din acest punct de vedere, ele au o mare putere de adaptare la modificariile de clima.

Cu toate acestea caprele sunt destul de sensibile la frig si conditii recorespunzatoare de igiena. Deoarece ele traspira putin la temperaturii scazute, si mai putin decat oile la temperature ridicate, au nevoie de o cantitate mai redusa de apa. Acestei adaptari la lipsa de apa i se atribuie marea lor raspandire pe glob dar si in zonele secetoase, necesarul respective pentru functiile vitale este procurat din furaje consummate.

Structura si gradul de dezvoltare a invelisului pielos are un rol important in procesul de adaptare la diferiti factori de mediu.

Frigul ploile si zapada pot influenta negativ starea generala, in aceste conditii ele se adapostesc pe langa pomi, garduri, maluri stanci etc.

Rezistenta organismului se manifesta si prin faptul ca nu se imbolnavesc de boli contagioas, cum ar fi brucelaza sau tuberculoza, iar procentul de pierderi prin mortalitate e mai redus ca celelalte animale.

Deoarece caprele au un grad ridicat de mortalitate, determinat de un temperament vioi si o mare agilitate le usureaza accesul pe cele mai accidentate terenuri, pe distante lungi pentru asi cauta si selecta hrana. Ele se pot catara pe colturide stanci, maracinisuri, prundusi, culegand frunze, muguri, ramurele si iarba la care alte speciide animale domestice nu au acces. Datorita acestui fapt capra este un animal rustic si usor de intretinut.

O caracteristica biologica o reprezinta mobilitatea buzelor si conformatia botului si dentitiei, care favorizeaza prinderea si retezarea ierbii cat mai aproape de suprafata solului.

Caprele valorifica efficient furajele grosiere datorita gradului pronuntat de dezvoltare a tubului digestive, caracteristica care se manifesta din faza timpurie a cresterii si dezvoltarii iezilor. La circa doua saptamani de la nastere iesi pot culege diferite plante furajere, copntribuind la dezvoltarea rapida a capacitatiirumenului, care in scurt timp trebuie sa ocupe circa 75% din volumul gastric total in timp ce “chiagul” numai 20 %, fata de 80% cat reprezinta la nastere. Capra desi poate consuma un numar mare de ierburi prefera numai unele plante aflate in anumite stadii de maturitate. Ea se manifesta o insusire “selectiva” de valorificare a anumitorplante datorita indeosebi simturilor - tactil, gust si miros – foarte pronuntate.

Caprele mai au si un accentuat simt al gustului amar, sarat, dulce si acru – deoarece capacitatea lor de a allege este mai mare fata de ovine si bovine.

Datorita acestor particularitati biologice, capra este un animal prin excelenta adaptat “la viata de pasune”, ea putand pasuna si iarna, scurmand zapada cu ongloanele picioarelor cu exceptia zilelor prea geroase sau ninsori intense.

Caprinele in afara acestor caracteristici mai au si parcularitatiL conformatia craniului, lipsa fosei, distanta mai redusa intre pinctele de prindere a coarnelorde craniu, lipsa glandelor intergitale mirosul specific hircin. La acestea se mai adauga si longevitatea mai mare a caprelor fata de oi – 10 – 12 ani, hernmafroditismul, produsi neviabili sau infencunzi in cazul incrucisarii cu oile.

1.2 PRODUCTIILE OBTINUTE DE LA CAPRE

Daca caracteristicile biologice amintite determina o primuntata capacitate de adaptare sau aclimatizare a caprelor in conditii mai aspre de clima si relief, ceea ce explica larga lor raspandire teritoriala, insusirile lor productive fac posibila obtinerea unor produse deosebit de valoroase sub aspect nutritive si economic.

Dintre insusirile productive ale caprelor, pe primul loc se situeaza capacitatea lor lactogena superioara si de inmultire rapida. Urmeaza apoi cea pentru productia de carne apoi productiile comercializabile de par, puf sau lana. In cadrul produselor secundare se mai pot include si pieile, blanurile, coarnele, intestinele si gunoiul de grajd.

PRODUCTIA DE LAPTE

Cantitatea de lapte produsa de capre depaseste de 10 – 20 de ori propia lor greutate corporala, in functie de gradul lor de amelionare si nivelul de alimentatie aplicat, comparative cu vaca, la care aceasta este numai 6 – 8 ori mai mare.

De regula o vaca produce 3 – 3,5 kg lapte la 100 kg greutate vie, iar o capra peste 6 kg. este cunoscut faptul ca la o alimentatie egala, capra produce de 1,5 ori mai mult decat vaca, de unde rezulta un pontetial lactogen deosebit de valoros. Unii specialisti subliniaza ca de exemplu o capra de 45 kg care produce o cantitate de 1.200 kg lapte in 270 – 300 zile de lactatie, este comparabila cu o vaca de 600 kg de la care se obtin 9.000 kg lapte in 300 – 330 zile cu acelasi continut de grasime (3,3 – 3,5%).

In general productia de lapte a unei capre commune, de exemplu rasa noastra Carpatina, in conditiile “spcifice de hranire” si a lipsei de selectie, dar cu un potential productive mai bun, variaza intre 200 – 859 kg lapte, iar a unei capre de rasele perfectionate (Saanen, Alpina franceza etc.) intre 500 si 1.500 kg, recordul inregistrat in cca. 300 zile de lactatie de rasa Alpina franceza fiind de 2.700 kg iara de rasa Wurtenberg de 3.063 kg, cu 3,4 – 3,6% grasime.

Din lipsa unei selectii dirijate si a conditiilor imbunatatite de hranire si intretinere, capacitatea lactogena a caprelor este foarte variabila, ele nevalorificand in suficienta masura ptentialul lor ereditar superior.

In mod normal protectia de lapte la capra este mai scazuta la prima lactatie – (cu cca. 22 – 30%) fata de urmatoarele, creste apoi pana la a 5 – a lactatie, ramane constanta in a 6-a si a 7-a lactatie, dupa care aceasta descreste treptat. In ceea ce priveste durata lactatiei, de obicei aceasta este de 270 – 300 zile, iar uneori caprele se mulg chiar pana la fatarea urmatoare.

In cursul lactatiei insa, procesul de secretie al laptelui inregistraza aproape aceeasi evolutie ca si la oaie. Aceasta creste in primele 3 luni, cand este maxima dupa care descreste treptat, asa cum se arata in graficul 1 pana la intarcare sau sistare a mulsului odata cu incetare lactatiei. De regula, “intarcarea” are loc in luna noiembrie sau chiar decembrie, in functie de data inceperii noului sezon de fatare.

In conditiile fatarilor obisnuite, traditionale, de primavera tarzie (martie), 75% din cantitatea de lapte intre 1 aprilie – 30 septembrie, iar restul de 25% in lunile octombrie, noiembrie si decembrie. Informative mentionam ca in unele turme de capre pot sa apara in cazuri de tineret femel in varsta de cc 7 – 8 luni, la care, fara sa fi fost gestante, se dezvolta secretia laptelui in cantitati care pot fi valorificate; aceasta este urmarea dereglari (hormonale) si fara diferite interventii medicamentoase. Numarul acestor cazuri insa este destul de redus, ca si importanta lor economica. Crescatorii considerea ca astfel de cazuri reprezinta un indiciu ca exemplarele respective vor avea o productie suoerioara de lapte la varsta adulta.

O particularitate biologica a caprelor, deosebit de importanta pentru rentabilitatea exploatarii lor, consta in aceea ca in situatia neinstalarii gestatiei imediat urmatoare dintr-o serie de cause, in general a sterilitati tapului sau chiar a caprelor sau a unor avorturi premature care au avut loc in primele 2-3 luni de gestatie, durata de lactatir se prelungeste si in al doilea an. In acest caz, asa cum reiese din figurile 1 si 2, secretia laptelui urmeaza aceasi evolutie, normala, ca in lactatia obisnuita, de un an, dupa 48 de saptamani (1 an), productia creste din nou, incepand sa scada dupa 68 de saptamani (17 luni).