Riscuri și Hazarde Naturale și Antropice

INTRODUCERE

Toate regiunile planetei prezintă/riscă să fie influenţate de hazardele produse de schimbarea climei. Cu o mărire a temperaturii globale, este foarte posibil ca atât numărul cât şi intensitatea furtunilor să se mărească în multe regiuni ale lumii.

Este, de asemenea, posibil ca multe regiuni aride sa devină şi mai uscate şi să înceapă să se extindă.

Riscul depinde de natura schimbărilor în circulaţia atmosferica şi de caracteristicile mediului local.

Ciclul hidrologic al Pământului este atât de dinamic încât în prezent nu este posibil să se prezică efectele schimbării climei într-o locaţie specifică în viitor.

Principala cauză a schimbării climei o reprezintă gaura mereu crescândă formată în stratul de ozon şi efectul de seră.

1. Hazardele şi zonele turistice afectate de ciclonii tropicali

În medie anual, pe suprafaţa terestră, se produc 50-60 de cicloni tropicali cu dezvoltare completă din care aproape 75% în emisfera nordica. Ei se concentrează în cel puţin şase regiuni distincte cu frecvente medii anuale variabile şi cu perioade de producere diferite.

• A. Regiunea care cuprinde sudul şi mai ales sud-vestul părţii de nord a Oceanului Atlantic

• B. Regiunea sud-vestică a Pacificului de Nord, în special Marea Chinei, Insulele Filipine şi sudul Japoniei (21.1 cicloni pe an), cu taifunuri mai ales din mai până în decembrie

• C. Regiunea nordică a Oceanului Indian

• D. Regiunea sudică a Oceanului Indian

• E. Regiunea Pacificului de Sud, situată între coastele estice ale Australiei şi meridianul de 140° longitudine vestică, cu cicloni în perioada decembrie-aprilie.

În 1970 un uragan a bântuit prin Bangladesh, în insulele aflate în delta râului Gange,omorând circa un milion de oameni.

În septembrie 1985 uraganul Gloria a bântuit pe coastele de est ale SUA, din Carolina de Nord, prin statul New York, până în Connecticut, producând pagube de 8 miliarde de dolari.

Cel mai puternic uragan care a lovit emisfera vestică în secolul 20, Gilbert, a devastat Jamaica şi părţi din Mexic în 1988, aducând vânturi care băteau cu peste 350 km/h. Cele mai recente uragane distrugătoare din istoria Statelor Unite au fost Hugo (1989) – care a lăsat pagube de peste 4,2 miliarde de dolari şi 50 de morţi – şi Andrew (1992) – cu pagube de 15,5 miliarde de dolari, peste 50 de morţi şi mii de oameni rămaşi fără adăpost.

În 2003, deasupra Atlanticului s-au format 16 furtuni care au fost denumite, cu mult peste media de 9,8 a perioadei 1944-1996, ceea ce reprezintă o confirmare a tendinţei ultimilor ani de creştere accentuată a numărului de perturbaţii atmosferice tropicale. Absenţa condiţiilor El Nino în Pacific au contribuit la o derulare a unui sezon al furtunilor activ. O furtună care a fost denumită s-a dezvoltat în aprilie, cu mult înainte de începerea sezonului uraganelor, iar alte două furtuni s-au format şi au fost denumite după momentul obişnuit a încheierii sezonului uraganelor – în decembrie.

Şapte dintre furtunile denumite au fost clasificate ca uragane, iar 3 dintre ele au fost “majore” (de categoria 3 sau mai mare pe scara Saffir-Simpson).

Uraganul Isabel a fost de departe cel cu impactul cel mai puternic asupra SUA, dintre toate furtunile formate în Atlantic în vara anului 2003.

Uraganul Juan a depăşit toate recordurile de intensitate din timpurile moderne, afectând grav zonele Halifax şi Nova Scotia.

Mexicul a fost lovit de o serie de uragane şi furtuni tropicale în august, septembrie şi octombrie, când s-au produs precipitaţii abundente, inundaţii şi alunecări de teren în întreaga ţară.